SA PRINZI O STEA CAZATOARE

Era o "oglinda" si parea trecut de 25 kg. Am incercat sa-l incadrez in minciog, dar era prea lung si nu incapea. Aluneca de fiecare data inapoi in adancurile Orientului si pleca din nou parca si mai tare. Iesise si luna, dar lumina ei se topea rapid sub linia orizontului, atmosfera era ireala, iata-ma din nou in lupta cu unul dintre crapii uriasi de pe Orient. Am intors barca pe vant, am ridicat pestele de pe fund si l-am tarat in minciog. Inca risca sa cada, dar am ambalat motorul si pestele s-a trezit langa barca, invelit in plasa minciogului. Usurarea a fost imensa.

In momentul acela nu stiam cat de mare putea fi crapul, dar avea peste 25kg si asta imi era de ajuns. Cu bateria pe terminate, m-am intors incet cu trofeul la mal. De acum era miezul noptii. Am coborat din barca si am incercat sa ridic pestele si sa-l pun pe saltea. Era prea greu. Atunci mi-am dat seama ca prinsesem un exemplar cu totul special. Am adus salteaua la peste, l-am bagat intr-un sac si apoi l-am cantarit. Trebuia sa aflu daca era ce voiam. N-a fost usor sa il cantaresc singur, dar am reusit. Depasea cu putin 33kg! Un nou crap de Orient trecut de 70 lbs! Eram fericit, uimit, stupefiat, dincolo de cuvinte, prizonierul unui milion de emotii. Lucrul de prima urgenta insa era sa duc crapul in apa. Putea sa astepte pana dimineata pentru o cantarire corecta si pentru fotografii. Am mers sa-l vad pe Tim si sa-i dau vestea si am sarbatorit amandoi cu cafele imbibate cu coniac. Aveam nevoie de ele, ca sa ma conving ca totul era real. Dupa o ora am fost inapoi pe vad si am dus lanseta la loc. Nu se stie niciodata.

In noaptea aceea n-am dormit, mi-a fost imposibil. Stateam cu ochii pironiti la stele si, din cand in cand, mergeam sa verific pestele. Dimineata a venit luminoasa si insorita. Era o zi speciala. Cu ajutorul lui Tim, cantarirea a fost mai usoara. Greutatea exacta a fost de 33kg sau, in termeni englezesti, 73lbs. Dar lucrul cel mai extraordinar a fost ca acesta era exact crapul pe care il urmarisem pe vadurile din Orasul Corturilor in ultimii doi ani. Avea partea de sus a cozii usor indoita. Ai putea spune ca ma urmarise, traversase lacul ca sa-l pot prinde si sa stabilesc un nou record personal, pe vadul meu preferat de pe lacul meu preferat. Tim a facut cateva fotografii superbe. Ce privilegiu sa impart un asemenea moment cu un asemenea pescar!

Partida s-a terminat la sfarsit de octombrie, vremea a ramas rece si mohorata si nimeni n-a mai prins mare lucru, dar eu eram in al noualea cer...

Traducere de Vlad Pavlovici