CAPRICIILE VREMII

Dupa inca o zi, Tim si cu mine am ramas singuri. Eram incantat de perspectiva noului vad si l-am lasat pe Tim sa-si aleaga locul. A ales sa pescuiasca in stanga. Prima problema cu care m-am confruntat a fost iarba. Era incredibil de deasa, mai ales la apa mica. Nici barca nu puteai s-o asezi cum trebuie. Am inceput prin a face curatenie in jurul lansetelor, atat cat sa pot iesi cu barca pe lac. Apoi am facut o nadire extinsa cu aproximativ 10 kg de Monster Pursuit si, in sfarsit, am cautat locuri bune pentru monturi.

Am gasit patru puncte interesante, la distante si adancimi diverse, mergand pana la adancimea de 8 metri, care era pe vechea albie a raului. Ca si pana atunci, am pus la fiecare lanseta cate un snowman cu o punga solubila. Conditiile nu erau stralucite, cu un vant rece dinspre nord si ceata groasa; eram insa in octombrie si trebuia sa ne asteptam la asta. In anii trecuti, avusesem mereu furtuni dinspre sud-vest, cu cer acoperit si multa ploaie, dar acum eram de cinci saptamani pe lac si nu plouase decat de doua ori. Semn rau. Schimbarile de vreme din ultimul timp afecteaza si pescuitul in buna masura.

Dupa ce nadesc, nu ma astept sa prind nimic trei, patru zile. Zilele astea au venit si au trecut rapid, fara ca pestele sa dea vreun semn. Partea buna era ca platica si linul disparusera complet, ceea ce imi permitea sa pescuiesc cum imi place, lasand monturile in pozitie cate doua, trei zile, pentru crap mare. Apoi, cand trecusera deja zece zile de cand stateam la Michelin, vremea a suferit o usoara schimbare. Vantul s-a intors catre sud si dupa aceea spre vest, timp de vreo doua zile. Era exact ce imi trebuia si am luat primul peste, o frumoasa „oglinda" de 16 kg. Speram ca asta sa fi fost inceputul. Pestele venise de pe un loc nou, gasit la aproximativ 200 de metri, la o adancime de 6 metri. Era un platou foarte mic si tare, cat o masa de sufragerie. Cum vremea era buna, noaptea am facut o nadire consistenta pe platou cu 5 kg de nada.