PRIMELE ZILE

Am inceput pescuitul propriu-zis intr-o dimineata de luni si am atacat mijlocul zonei, spre un platou de proportii. Aveam pe GPS coordonatele vechilor vaduri, de unde luasem crapii capitali in 2004 si 2006, si am inceput cu ele. Am pus doua lansete in santul care produsese majoritatea capturilor importante. In jurul lor am nadit superficial cu un kilogram de boiliesuri Nash Monster Pursuit. Pe montura aveam un snowman cu aceleasi boiliesuri si o mica punga solubila cu boiliesuri sparte si pelete. A treia lanseta am asezat-o tot la mare distanta, la aproximativ 50 de metri spre stanga, pe un loc pe care l-am nadit mai intens, cu gandul ca o sa atraga pestele mai mic, de 10-20 kg, lasand in pace locul de peste mare. Ultima lanseta a fost pusa aproape, la marginea unui pat de iarba. Aici nu prinsesem prea multi crapi in trecut, dar prinsesem unul de peste 28 kg in 2004, asa ca merita incercat.

Alaturi de mine in Orasul Corturilor au venit doi pescari germani, Nil si Sven, care initial planuisera sa stea doua saptamani, dar pana la urma au ramas mult mai mult. Unul s-a asezat in stanga mea, celalalt in dreapta, ceea ce insemna ca nu mai era niciun loc liber in zona.

Orasul Corturilor este o portiune a lacului in care este permis pescuitul si noaptea. Trebuie spus ca, desi lacul e urias, pescuitul de noapte se poate practica doar in anumite locuri, care au tendinta sa se aglomereze. Acum era destul de ciudat sa ne inghesuim, fiindca dupa concurs aproape ca nu mai ramasese nimeni la pescuit si multe locuri erau pustii. Stiam ca sezonul 2006 fusese dificil, iarba se facea mai deasa de la un an la altul, insa toamna asta era ultima in care se mai putea pescui inainte ca lacul sa fie secat in 2008. Operatiunile de secare urmau sa inceapa in august si pana atunci ma asteptam sa vad multa lume la pescuit. In primele zile, vantul si vremea n-au fost rele si, pe vadul lui, Nils a inceput sa prinda, ceea ce era incurajator.