PRIMA CAPTURA

Asa ca am tras mai departe si, in a zecea zi, a venit primul crap al anului pe Orient pentru mine. Nu era chiar ce cautam, abia daca trecea de 8 kg. Era totusi un inceput si inceputurile sunt cele mai grele. In zilele si saptamanile urmatoare, era timp si pentru crapi importanti.

Principala mea grija in legatura cu locul de peste mare pleca de la multimea de lini pe care ii prindeam. Nadirea fusese minima si totusi linul prefera sa stea aici decat pe suprafata nadita mai consistent cu boiliesuri mici si pelete. Ideea mea era sa las locul sa se linisteasca si sa nu-l deranjez replantand monturi. Am constatat ca pestele mare vine pe vaduri cuminti si nu ezita sa ia o momeala care asteapta de doua, trei zile. Cu linii care ma tocau marunt, erau slabe sperante de liniste, cel putin nu aici.

Spre sfarsitul celei de-a doua saptamani, lucrurile n-aratau prea bine. Mai prinsesem cativa crapi, cel mai mare de pana la 11 kg, dar pana si pe vadul lui Nils - vad cunoscut pentru faptul ca produce mult peste mic - activitatea scazuse. Un prieten care incepuse bine in alta parte a lacului s-a trezit si el ca incepe sa stea degeaba. Lacul era intr-o dispozitie foarte stranie si vantul dinspre nord nu parea sa invite crapii la masa. Singurul pescar cu rezultate bune era un amic englez, Barry Mills, care cunostea Orientul perfect, venind aici de multi ani, si prindea exemplare intre 17kg si 24 kg pe vadul meu preferat, intr-un sector care se numeste Michelin. Motivul pentru care hotarasem sa nu stau acolo era ca, de multi ani, zona nu mai daduse un crap cu adevarat mare - or, obiectivul meu era un exemplar de peste 30 kg si era important sa stau pe locurile cu potentialul cel mai bun.