RECUNOASTEREA NUTRITIVA

Multi pun la indoiala capacitatea crapului de a identifica nutrientii deficitari dintr-o sursa de hrana. E o pozitie destul de aroganta din partea noastra, ca oameni, daca tinem cont ca omul se afla in varful lantului trofic, nu-i asa? Problema este ca noi, oamenii, am evoluat poate mai mult decat aveam nevoie, mai ales in civilizatia occidentala. Nu-mi place sa fac comparatii intre om si crap, pentru ca, in general, sunt diferente enorme intre felul in care aceste doua specii se raporteaza la sursa de hrana. Daca insa dam putin timpul inapoi si ne intoarcem la epoca primitiva, in care omul era vanator si culegator si existenta lui depindea de capacitatea de a valorifica plantele si animalele care il inconjurau, atunci se poate face o paralela intre om si crap.

A fost o epoca in care omul era, ca animal, mai eficient in a se hrani pe sine. BBC a difuzat un serial extraordinar, intitulat „Tribul", fiecare episod urmarind un personaj central numit Bruce, care trebuia sa petreaca un anumit timp alaturi de diverse triburi. Episodul care m-a impresionat a fost cel in care a stat alaturi de un trib african care s-a straduit sa-l invete arta vanatorii. In pofida eforturilor lui, nu s-a descurcat prea bine, mai mult incurcandu-i pe ceilalti, si atunci a ramas sa urmareasca felul in care tribul a vanat o antilopa.  

Ce m-a fascinat a fost ca, atunci cand animalul a fost omorat, primul lucru pe care l-au facut membrii tribului a fost sa-l traga intr-un desis, ca sa se puna la adapost de alti pradatori. Apoi l-au taiat imediat si au inceput prin a-i scoate ficatul si a-l inghiti crud - dragut! Dupa care au taiat oasele si le-au supt maduva. In cateva minute, devorasera partile cu cea mai mare densitate de nutrienti din tot corpul. Comportamentul lor era absolut primitiv si instinctual. Sa fi fost o simpla coincidenta ca incepusera cu ficatul si maduva? Ma indoiesc. Cred ca episodul este o demonstratie foarte clara ca a existat un moment in care omul era capabil sa recunoasca valoarea nutritiva a hranei, oricat de putin verosimil ar parea acest lucru azi. In lumea animala acest principiu sta la baza existentei: cum ar putea orice specie sa supravietuiasca daca nu ar sti sa recunoasca si sa procure nutrientii de care are nevoie. In fine, probabil ca va intrebati cand o sa discutam din nou despre nada.