FRED WILTON

Paginile care urmeaza sunt o incursiune in miezul constructiei nadelor HNV. Se intelege de aici ca ma refer la pescuitul cu momeli de atractie (gen Tutti Frutti) aruncate izolat acolo unde vezi peste, cum ar spune prietenul meu Frank? Fara indoiala ca nu! Dar am prins crap in felul asta? Fara indoiala ca da! Si inca de multe ori, si inca mai prind (mai ales cand pestele e in fata lui Frank), dar majoritatea capturilor mele sunt prinse cu boiliesuri nutritive. Acestea sunt cele pe care ma bazez, pentru ca de cele mai multe ori mi-au dat rezultate.

Ce inseamna deci un boilies cu valoare nutritiva ridicata? In termeni simpli, inseamna o nada formulata in asa fel, incat sa asigure cerintele nutritive ale crapului. Se pleaca de la premisa ca pestele, odata ce a descoperit-o si s-a hranit cu ea, va recunoaste ca ii satisface o nevoie de ordin nutritional si va fi inclinat sa o considere sursa de hrana. Crapul simte instinctiv ca nada ii face bine, nu rau. Puteti intelege in ce mod nadele astfel concepute pot deveni din ce in ce mai eficace pe o apa? Crapului ii va fi greu sa lupte impotriva instinctelor lui naturale, ceea ce inseamna ca ii va fi greu sa nu puna gura pe nada.

Ar fi lipsit de respect din partea mea sa merg mai departe fara sa il mentionez pe cel care a intemeiat conceptul HNV, un domn pe nume Fred Wilton din Kent. Ideea i-a venit la mijlocul anilor '60 citind intr-un ziar articolul unui om de stiinta australian, care concepuse o metoda de exterminare a iepurilor. Metoda consta in vopsirea unor stalpi de gard cu o otrava continand un nutrient care era probabil deficitar in alimentatia iepurilor. Instinctiv, iepurii cautau acest nutrient care le lipsea si se otraveau. Mintea iscoditoare a lui Fred a fost captivata de imaginea multimilor de iepuri adunati in jurul stalpilor otraviti. Si atunci Fred si-a pus intrebarea daca nu cumva acelasi principiu ar putea conduce la o metoda mai simpla de a prinde crap pe apele de acasa. Impreuna cu cativa prieteni, si-a pus rapid ideea in practica. Nadele formulate de ei n-au avut de fiecare data succes, dar Fred si-a dat seama de ce si, alaturi de echipa lui, a ajuns sa prinda mii de crapi. A fost, poate, primul eveniment major in dezvoltarea pescuitului la crap. Ca afect asupra capturilor, doar aparitia monturii cu fir de par, inventata si facuta publica de Lenny Middleton, il depaseste ca importanta. Si fiindca veni vorba, tinerii de azi n-au idee cat de greu era sa prinzi crap pe vremea aceea. De asta nici nu erau multi pescari de crap, pentru ca era greu. Ce e "greu" azi nici nu se compara cu ce era atunci.

Fred si-a publicat ideile intr-o serie de articole scrise in perioada 1972-1979 pentru revista The Carp, scoasa de Grupul Britanic de Studii Asupra Crapului (BCSG). Teoriile lui au fost primite cu destule rezerve, reprosuri sau ironii din partea unora dintre marii crapisti ai epocii, dar Fred a ramas pe pozitii, convins ca, daca nada ii satisface crapului toate nevoile nutritive, crapul o va recunoaste drept o sursa de hrana pretioasa si o va accepta cu incredere ca parte a meniului sau, ceea ce il va face mai usor de prins. Rezultatele lui si ale prietenilor lui vorbesc de la sine si cred ca principiul HNV este si astazi la fel de valabil ca si atunci. Multe dintre nadele de cursa lunga, nutritive si cu adevarat eficace pe care le folosim la ora actuala sunt formulate dupa logica HNV, chiar daca includ si idei noi, nascute odata cu informatiile care au aparut intre timp.