Locuri fierbinti (2) - In urmarirea crapilor
Ken Townley
Pescar de crap celebru si scriitor profesionist. Pescuieste la crap de la sfarsitul anilor 60. Incepand din anii 80, colaboreaza cu zeci de reviste din Marea Britanie si restul Europei. A publicat mai multe carti pe teme de nada. Cea mai cunoscuta este "The Beekay Guide to Carp Baits". In calitate de consultant, a colaborat cu firme de anvergura ca Daiwa sau Fox. In prezent, este consultant pentru Haith's si Nutrabaits.
SONDAREA CU DOUA MARKERE
Din pacate, in Marea Britanie proprietarii de lacuri si cluburile de pescuit nu privesc cercetarea apei la fel de relaxat ca prietenii nostri europeni. In Europa sunt permise barci, sonare, GPS-uri si chiar echipamente de scufundare, pentru a putea studia substratul. Aici, in Marea Britanie, trebuie sa ne bazam pe ochi si pe omniprezenta lanseta de marcaj. Imi aduc aminte ca am fost oarecum sceptic cand am citit un articol al lui Frank Warwick, in care propunea folosirea a doua lansete de marcaj pentru a cartografia mai bine relieful subacvatic. M-am inselat... Frank avea dreptate, dupa cum am putut constata singur intre timp. Pieptanand apa cu o a doua pluta de marcaj, in jurul primeia, care ramane fixa, iti faci o idee mult mai buna asupra topografiei.
Am folosit aceasta metoda in urma cu cativa ani, pe un lac al carui substrat parea plat ca o farfurie. Totusi, dupa o indelungata lupta cu pluta de marcaj, am descoperit o mica structura in fata unuia dintre vaduri. Un foarte mic platou ridicat de pe fund, la aproximativ 90 de metri in larg. La prima vedere, nu parea mai inalt de 30 de centimetri si m-am gandit ca era prea discret ca sa reprezinte o atractie pentru crap.
Am lasat prima pluta de marcaj pe varful platoului si am inceput sa arunc cu a doua, ca sa vad ce mai gasesc prin jur. Luand ca reper prima pluta, am sondat apa din zona si, cercetand atent, am constatat ca platoul era mult mai mare decat mi se paruse la inceput. In plus, am gasit si cateva mici portiuni cu pietris, usor ondulate, si un banc care mergea de-a curmezisul vadului, paralel cu malul, traversand platoul de la nord la sud. Munca asta a dat roade, pentru ca am identificat doua locuri fierbinti in interiorul zonei interesante - doua santuri care duceau spre platou. Pestele tragea pe toata zona, dar santurile erau cele mai productive, probabil pentru ca acumulasera mal, care la randul lui era un depozit de hrana.
Gasirea acestor doua locuri fierbinti mi-a permis sa prind un numar apreciabil de crapi, pe parcursul a doua sezoane. Nu erau cei mai mari din lume, dar erau in mod cert printre cei mai frumosi pe care i-am vazut vreodata.
Traducere de Vlad Pavlovici
