METODA RASHLEIGH

Alt exemplu de buna folosinta a ochilor din dotare vine de pe un lac numit Rashleigh, unde m-am dus o data sa explorez malul indepartat. Pe vremea aceea, acolo abia puteai sa ajungi la apa... daca nu te deranja sa fii mancat de viu de tantari si sa-ti risti integritatea si viata pe o panta inclinata la aproape 90 de grade.

Era o jungla de arbusti si copaci, ale caror coroane se intindeau deasupra apei. Din loc in loc, apareau sparturi in aceste coroane, ca niste "pesteri" care te invitau sa arunci lanseta in ele si, in consecinta, atrageau pescarii ca un magnet. Cum nu toate aruncarile isi nimereau tinta, crengile deveneau atat de incarcate de plumbi, monturi si fire, incat vara zona trebuia curatata de doua ori pe luna. Multi dintre cei care incercau sa arunce in aceste "pesteri" aveau insa o intelegere gresita a vadului. Deseori, locul fierbinte nu era lipit de linia copacilor, ci la un metru sau doi departare de ea. De unde stiu asta? Pentru ca am urmarit cum se hraneau pestii in "pesteri".

Principala caracteristica a lacului este adancimea. Substratul formeaza o panta care coboara alarmant de repede si gasesti adancimi de 1,5 m chiar langa mal. Cealalta trasatura notabila este transparenta. In cea mai mare parte a anului, apa e foarte limpede. Poti vedea pana la o adancime de patru metri. In fotografia alaturata se observa doua astfel de "pesteri" - aici, pe o distanta de numai un metru, fundul lacului ajunge de la un metru la trei metri adancime. Uitandu-ma la alti pescari cum nadeau in aceste "pesteri" cu boilies, dupa care incercau cu disperare sa arunce plumbul pe varful pantei, cat mai aproape de mal, n-am putut sa nu-mi pun intrebarea daca nu cumva faceau o greseala. Sigur, se mai prindeau crapi si de sub crengile arborilor, dar nu atat de multi incat sa merite tot efortul. Venise timpul sa aflu.