CRAPI SUSPICIOSI

Cu asta ajung la subiectul crapilor suspiciosi. E usor sa spui "gaseste hrana naturala si vei gasi crapii", insa pe lacurile intens pescuite e suficient ca pestele sa aiba cateva experiente neplacute cu momeli atasate de un carlig, ca sa devina extrem de prudent in momentul in care se hraneste, inclusiv in raport cu hrana lui naturala. A invatat ca hranirea il face vulnerabil si, din cauza ei, poate fi prins. Orice nada intalnita pe fundul apei poate fi un motiv de panica pentru un crap educat. Pe lacul Salamander, imi aduc aminte ca urmaream crapii cu orele. Priveam uluit cum nici nu se uitau la un pumn de boiliesuri sau la o mana de canepa. Treceau zile si nada ramanea neatinsa. Si, dintr-o data, vum-vum, nu mai ramanea nimic! De ce asteptau atat de mult s-o manance? Voiau sa se convinga ca e nada si nu momeala? Poate va amintiti povestea crapilor din Savay, care aveau capacitatea de a evita zile in sir o momeala, inainte sa faca greseala s-o incerce. Crapii din Salamander puteau face acelasi lucru.

Citirea apei si observarea crapilor iti pot da mai multe informatii decat ai putea aduna intr-o viata de pescuit la intamplare, de sondat apa cu pluta de marcaj si chiar de lucrat cu sonarul. Am avut norocul sa gasesc lacuri in care puteai urmari crapii destul de usor, atata vreme cat nu faceai galagie si ramaneai ascuns. Unele erau cat se poate de dificile, cum ar fi Savay. De la ele am invatat cat de greu poate fi uneori sa gasesti locurile fierbinti - care pot fi in interiorul altor locuri, care sunt si ele interesante.

Savay iti dadea posibilitatea sa studiezi reactia crapilor in raport cu o anumita nadire sau nada. E foarte usor sa ai incredere deplina in monturi si nade si, daca nu prinzi, sa te consolezi cu ideea ca "pestele nu mananca", atunci cand tu pescuiesti pe un lac intins, iar montura e la 100 de metri de mal. Du-te cu aceeasi montura pe un lac mic si vezi ce se intampla cand crapul pune gura pe ea.

De exemplu, am avut o montura de care eram absolut sigur. Prinsesem o gramada de crapi cu ea, in toata Anglia, si as fi putut sa pariez bani buni pe ea. Imaginati-va socul pe care l-am avut pe Salamander, vazand pestele aspirand-o si scuipand-o fara sa transmita nicio miscare in fir! (Lucru pe care, dupa aceea, l-am vazut frecvent si pe College.) Pe baza acestor observatii, am putut imbunatati montura si a dat rezultate, dar era clar ca nu lucrase atat de bine pe cat credeam. A fost un semnal de alarma ca nu e bine sa devii blazat nici macar cand lucrurile merg bine.