Strategii, nade, echipamente (1)
Cartea de vizita a lui Steve Briggs este fabuloasa. Ca pescar de concurs, a castigat doua Cupe Mondiale. Ca pescar de trofee, are sute crapi mari prinsi pe lacuri din toata lumea. Statistic, este singurul pescar in palmaresul caruia figureaza crapi de peste 50lb din sase tari. Este autorul a sute de articole, a doua carti de anvergura si a numeroase filme. In prezent, este consultant pentru firmele britanice Solar si Nash.
BOILIESURI VS MOMELI DE PLASTIC
Poti folosi orice lichid pentru rehidratare, de la simpla apa de balta pana la oricare dintre numeroasele lichide nutritive care se gasesc pe piata. Nu recomand nimanui sa foloseasca arome concentrate pentru rehidratare, decat eventual pentru bilele de carlig. Cel mai sigur "produs" este apa din lacul in care pescuiesti. E o metoda foarte buna, chiar daca elementara. Boiliesurile lasate la hidratat in apa de lac pe termen mai lung sunt cunoscute sub numele de "boiliesuri spalate", care seamana cu cele care stau in balta de ceva timp si inca n-au fost mancate. E o metoda foarte buna daca banuiesti ca pestele trateaza boiliesurile proaspete cu suspiciune. Se foloseste cu succes in conditiile in care, pe unele lacuri comerciale, unde in fiecare saptamana vin alte echipe de pescari, pestele primeste permanent nada proaspata. Stiu ca Rob Hughes, cand a prins o "oglinda" enorma de 34kg, pe Rainbow, in 2007, dadea cu bile spalate, intr-o perioada in care pescuitul mergea foarte greu. Alt lichid folosit la "spalarea" boiliesurilor, in afara de apa de balta, e zeama rezultata de la prepararea semintelor. Unul dintre lichidele des intrebuintate e zeama de canepa, dar merita incercata si zeama de la oricare alte seminte, pentru ca adauga aroma boiliesuror pe masura ce sunt rehidratate. In schimb, apa de la chiuveta e complet nerecomandata din punctul meu de vedere, pentru ca are chimicale si face mai mult rau decat bine in nada. Aditivul meu preferat, pe care il folosesc abundent, este Liquid Belachan de la Solar. E usor diferit de restul produselor pe baza de belachan si nu e cel mai placut aditiv, fiindca face boiliesurile foarte lipicioase, de asta trebuie sa le ud inainte de a le da cu cobra sau cu prastia, insa pestele raspunde foarte bine la el si ca atare sunt mai mult decat dispus sa-l folosesc mai departe.
Marimea boiliesurilor cu care dai poate sa depinda foarte mult de locul pe care pescuiesti. Am amintit mai devreme ca e important sa stii care este hrana naturala a crapului, pentru ca are o influenta asupra marimii boiliesurilor care vor fi acceptate. De exemplu, crapii din Cassien se bazeaza mai ales pe o hrana de mari dimensiuni, cum sunt racii si scoicile, si ca atare nu numai ca accepta usor boiliesuri mari, dar le si prefera. Ma refer aici la una sau doua bile de 24mm, dar vor lua si bile mult mai mari. E un avantaj ca accepta momelile mari, avand in vedere cate specii deranjante sunt in lac. Cand te duci insa pe Rainbow, situatia se schimba. Trebuie sa admit ca, la fel ca si alti pescari, aici nu prea stiu in ce consta hrana naturala a crapului. Raci si scoici aproape ca nu exista. Orice ar manca pestele, nu pot fi decat lucruri mici. Asa ca, atunci cand vine vorba de nada, nu le plac boiliesurile mari. Le-am incercat de mai multe ori si, cu toate ca am prins si la ele, n-au fost nici pe departe la fel de bune ca boiliesurile mai mici, de 12-18mm. Acelasi lucru se intampla si la Serriere, unde crapii ating o talie impresionanta si au guri mari, dar prefera in mod clar nadele mici. Poate singura exceptie (fiindca exceptii exista intotdeauna) e Sarulestiul, unde am inregistrat cele mai importante succese dupa ce am trecut de la boiliesuri mici la boiliesuri mari. Ce-i drept, boiliesurile mari au si redus numarul trasaturilor, fata de cele mici. Scopul meu, insa, ca si al altor pescari, era sa prind exemplarele frumoase, nu vagoane de peste mic, care ataca orice nada. M-a surprins oarecum preferinta lor pentru bile mari, pentru ca hrana naturala pe Sarulesti e formata mai ales din scoici mici, dar cum spuneam mai sunt si exceptii.
Momelile artificiale, de plastic, sunt folosite sau cel putin cunoscute de majoritatea pescarilor. Cei mai multi par sa incline in favoarea momelilor naturale, "adevarate", si inteleg punctul lor de vedere, dar momelile artificiale isi au locul lor in pescuitul de astazi. Mi-a luat multa vreme pana sa-mi fac curaj sa pun o momeala de plastic, dar cand am facut-o m-a surprins ca am prins imediat cu ea. Eram la Cassien intr-o vara si pestele mic ma scotea din sarite, asa ca am zis sa incerc altceva. Am pus o momeala artificiala, facuta dintr-o combinatie de boaba de porumb si aluna tigrata, ridicata cam 7,5cm de pe substrat. In ziua aceea am luat doua "oglinzi" de 15kg si 18,5kg si mi-am mai schimbat impresia despre momeli artificiale. De atunci, am folosit cu succes tot felul de momeli de plastic, de la popularul porumb la diverse "boiliesuri". Toate au mers foarte bine. Printre cele mai reusite au fost pelete. Le-am folosit pe cele mai mari pe care le-am putut gasi. Avantajul era ca miroseau la fel ca peletele adevarate, ceea ce mi-a dat incredere. Sigur, increderea cea mai mare o capeti cand suna senzorul si ai un crap la capatul firului - iar unii dintre ei erau mari!





