TRIPSINA

Hidrolizatii sunt scumpi, in mare masura datorita procesului foarte lent si foarte precis prin care se ajunge la produsul finit. Pentru a nu da banii pe hidrolizati, unii pescari incearca sa ajunga la un coeficient de hidrolizare (% DH) introducand anumite enzime in nada. Teoretic, este posibil sa obtii o reactie si chiar am avut norocul sa lucrez cu cateva substante care mi-au dat o reactie multumitoare. Dar nu pot sa nu am rezerve fata de modul hazardat cu care unii pur si simplu baga enzime in nada si spera sa dea lovitura. A reusi sa controlezi o reactie chimica in bucatarie, adica intr-un mediu absolut nestiintific, tine doar de noroc - iar sansele de succes sunt reduse!

Parametrii de lucru ai tuturor enzimelor trebuie urmati cu cea mai mare precizie, daca vrei sa obtii un minim grad de hidrolizare, si - cu toata bunavointa din lume - nu vad cum un pescar obisnuit ar putea ajunge la performante savante la el acasa. Si totusi, in cazuri extrem de rare si poate si cu ajutorul norocului, este posibil sa obtii reactia dorita si sa-ti iasa un mix care sa prinda mai bine decat tot ceea ce ai incercat vreodata. Atunci ai una dintre acele partide in care nu te poti dezlipi de lansete!

Se crede ca unele enzime, cand sunt introduse intr-o nada de crap, stimuleaza hranirea,  actionand asupra unui receptor din sistemul digestiv, destul de primitiv, al crapului. Tripsina introdusa in nada este considerata capabila sa stimuleze o parte sau toate enzimele din sistemul digestiv al crapului (care include tripsina), facandu-l sa fie gata sa primeasca hrana. Foarte probabil, anumite enzime au si o capacitate de stimulare la nivel olfactiv, dar nu mi s-ar parea rezonabil sa bagi in nada enzime scumpe doar pentru calitatile lor de atractie. Exista moduri mult mai bune pentru a da atractie unei nade.