NADA CARE TINE PESTELE PE LOC

Sunt usor amuzat când vad unii dintre expertii in nade de pe internet batand moneda pe dispersia aminoacizilor din nada, ca fiind cea mai avansata forma de atractie, de parca tocmai au inventat conceptul. Conceptul a fost testat si introdus in pescuitul crapului de pionieri ca Rod Hutchinson (printre altii), care au folosit aminoacizii ca semnal pentru mixurile lor (sau invers), ca sa le spuna crapilor foarte clar ca li s-a pus masa. Este o strategie eficace indiferent cum o pui in scena, dar sa nu credeti ca e suficienta pentru succesul unei nade, in orice conditii.

Atunci cand pescuiesti pe ape supuse la presiune, daca ai reusit sa convingi pestele sa puna gura pe nada ta, trebuie sa-l poti face sa stea pe loc pana-l prinzi. Stiinta cea mai avansata in constructia nadelor sta in crearea de stimuli chimici care fac pestele sa nu plece de pe locul nadit pana n-a mancat tot. Daca reusiti asta, crapii vor ajunge sa rascoleasca fundul apei chiar si dupa ce n-a mai ramas nici urma de nada.

Suntem cumva la limita eticii? Cred ca ajungem acolo si nu fara motiv. Majoritatea pescarilor nu au la dispozitie cate o saptamana ca sa nadeasca si sa astepte. Pentru ei, fiecare secunda conteaza si de asta imi face mare placere sa produc o nada care sa incline balanta in favoarea pescarilor. Nu va pot spune care nade folosesc aceasta tehnologie, dar uitati-va ce se intampla pe balta si o sa fie destul de clar cine foloseste boiliesuri bune.