SEMNALUL CHIMIC

In ultimele doua articole, ne-am ocupat mai ales de proteina, pentru ca proteina sta la baza oricarei nade HNV. Acum as vrea sa largim putin tema de discutie si sa vorbim despre categoriile de ingrediente pe care le putem folosi in nada pentru a o face sa se deosebeasca de nadele comune si pentru a stimula apetitul pestelui, ca si pentru a-i imbunatati nutritia.  Ce putem include in ea pentru a face crapul sa se opreasca din drum si sa se aseze la masa?

Majoritatea nadelor, odata ce au stat ceva timp sub apa si s-au spalat, sfarsesc prin a avea cam acelasi gust si acelasi miros, deci trebuie sa facem apel la capacitatea extrem de dezvoltata a pestelui de a analiza nada care i se ofera pentru a-i provoca interesul. Dupa care trebuie sa-l putem tine pe loc, pâna când ajunge sa ia si momeala. Am reusit deja sa producem o nada atragatoare prin faptul ca are in ea tot necesarul de aminoacizi al crapului intr-o forma usor de asimilat, dar pestele nu-si va forma niciodata acea "imagine de cautare" favorabila care ne intereseaza daca n-o mananca.

In primul articol din aceasta serie, am vorbit despre felul in care crapul isi localizeaza si isi identifica hrana prin chemoreceptie. Exista mai multe grupuri de compusi chimici care pot atrage interesul pestelui, intre care aminoacizii, acizii grasi, nucleotidele, nucleosidele si sarurile cuaternare de amoniu. V-as recomanda sa aveti in nada câte ceva din toate ca sa fiti siguri ca semnalul ei chimic nu lasa pestelui niciun dubiu cu privire la faptul ca i se ofera hrana. Daca nu aveti posibilitatea sa faceti asta, cel putin asigurati-va ca aveti niste aminoacizi care ies si se disperseaza rapid si semnaleaza crapului prezenta nadei. Nu e nimic revolutionar in asta, dar macar e un inceput si ati fi uimiti sa aflati cate lucruri LIPSESC din multe dintre nadele comerciale.