LIPIDE SI CARBOHIDRATI

La intrarea in intestin, particulele de nada sunt digerate de bila si de enzimele (compusi care accelereaza reactiile chimice) secretate de vezica biliara si de pancreas. Hrana ramane un timp in partea receptoare a intestinului, unde este digerata inainte de transferul in intestinul subtire.  Doza de grasimi din nada este emulsificata (facuta solubila) sub actiunea bilei, care poate fi comparata cu aceea a unui detergent de vase, descompunand grasimea in picaturi mici, care vor fi apoi digerate de lipaze (enzimele responsabile de descompunerea grasimilor). De notat aici ca, daca vrem sa producem o nada care sa fie eficace tot sezonul, trebuie sa fim foarte atenti la continutul de grasimi al nadei. Folosirea oricarui ulei care se solidifica la temperaturi joase este inacceptabila din punctul meu de vedere. In nada rulata de firma mea, vin si mai mult in ajutorul aparatului digestiv al crapului prin includerea de emulsificatori naturali, care sa impiedice solidificarea grasimilor in sezonul rece.

Daca aveti dubii in privinta grasimilor pe care urmeaza sa le folositi in nada, tineti-le in frigider la temperatura de 4 grade Celsius (temperatura minima a apei pe timp de iarna, inainte sa inghete) si vedeti ce se intampla. Daca se solidifica, nu le mai folositi dupa 1 noiembrie, sunt nerecomandate. Si nu ma refer aici numai la uleiurile de peste. Multe boiliesuri pentru sezonul rece contin uleiuri de alune sau seminte care se fac ca piatra cand vine frigul si, ca atare, sunt complet nepotrivite intr-o nada conceputa pentru tot sezonul. Grasimea solidificata dintr-o nada este practic nedigerabila la temperaturi scazute si se va cola cu ingredientele solubile, facandu-le inaccesibile crapului si pe ele. In cazuri de vreme foarte rece si de lunga durata, grasimea solidificata poate rancezi in intestinul crapului. Pentru a evita fenomenul, se poate adauga vitamina E in nada, dar e mult mai bine sa-l evitam din capul locului folosind un ulei potrivit.

O enzima numita amilaza, secretata in intestin, descompune carbohidratii. Apoi carbohidratii sunt absorbiti direct in sange. E interesant de observat ca, la crap, proteinele si grasimile sunt mai bine valorificate ca sursa de energie decat carbohidratii, care sunt de regula principala sursa de energie in regnul animal. S-ar parea ca, desi poate digera carbohidratii mult mai bine decat alti pesti, crapul valorifica mai bine continutul de carbohidrati al hranei in momentul in care carbohidratii s-au gelatinizat prin tratare termica. Lucru care ii convine pescarului, pentru ca alte avantaje ale fierberii boiliesurilor (in afara de a le face mai tari, ca sa reziste la atacul pestelui mic) nici nu exista. Atat ca timpul nostru de fierbere a boiliesurilor, de un minut sau doua, nu e intotdeauna suficient pentru gelatinizare, prin urmare carbohidratii ar trebui folositi cu economie.