Misterele boiliesurilor (2) - Digestia la crap
Mark McKenna este un expert in domeniul nadelor de crap, ale carui cunostinte si rezultate au atras atentia publicului si presei de specialitate. Colaboreaza cu principalele publicatii din Marea Britanie, cum ar fi revista Carpworld, in care a publicat o serie de articole de mare audienta, lectura obligatorie pentru orice pescar de crap pasionat de subiectul nadelor. Proprietar al firmei Baitcraft.
PROCESAREA HRANEI
Cui ii pasa? Vrem sa prindem pestele, nu sa-l punem la regim, nu-i asa? Nu e! Si sa va spun de ce. Sa presupunem ca nada pe care o folosim este suficient de atragatoare ca pestele sa ii dea atentie si sa manance cateva sute de grame. Daca nu e digerabila, ce urmeaza? Crapul trebuie acum sa proceseze aceasta nada, asa ca se duce in refugiul lui preferat din vegetatie sau din agatatori si sta ascuns acolo pana cand o digera. In acest moment, a devenit imposibil de prins, iar noi, prin faptul ca am folosit o nada nedigerabila, ne-am pus singuri bete in roate pe aproape orice apa, cu exceptia carpodromurilor suprapopulate. Si acesta este doar primul efect, dar imaginati-va ce se intampla pe o apa care se confrunta cu mari cantitati de boiliesuri nedigerabile. Efectul cumulativ poate afecta grav rata capturilor. Nu uitati, vrem ca pestele sa aiba o experienta pozitiva consumand nada, pentru ca asta il va face sa fie interesat de ea cand i se ofera din nou.
Cat dureaza pana cand isi formeaza aceasta imagine depinde integral de deficientele pe care crapul le are in alimentatie in acel moment, fie ca sunt determinate de alte nade, fie ca nu. De aceea apele bogate in hrana naturala sunt, de regula, mai dificile decat cele suprapopulate sau mai sarace. Sa dai crapului o nada pe care o digera greu e, in cel mai bun caz, contraproductiv pentru pescar. In cel mai rau caz, inseamna sa-ti compromiti tot sezonul.
Trebuie sa intelegem felul in care crapul isi proceseaza hrana. Majoritatea animalelor si pestilor au, in procesul de digestie, o etapa de procesare a hranei cu ajutorul unui acid si al unei enzime numite pepsina. Crapul nu are aceasta etapa. Digestia se face numai in intestin, de aceea crapul e considerat ca neavand stomac. Nu e foarte clar din ce motiv crapul traieste si se dezvolta atat de bine cu un asemenea aparat digestiv, in timp ce multe alte specii au nevoie de un stomac continand acid si pepsina. E suficient sa stim insa ca evolutia l-a dotat cu un intestin suficient de lung ca sa poata sa digere si sa asimileze toti nutrientii de care are nevoie.
Ionescu Adrian
22 iulie 2018
Mtumesc ptr articolele extraodinar de educative.





