AMPRENTA CHIMICA

Un lucru si mai interesant este ca, atunci cand experienta consumarii unei anumite nade este pozitiva, pestelui i se intipareste o amprenta chimica - sau, folosind un termen mai plastic, o "imagine de cautare". Mirosul nadei va fi clasificat ca sursa de hrana si va fi instantaneu recunoscut pe viitor, cand pestele se intalneste din nou cu el. Ce se intelege prin asta? Se intelege ca, daca punem 5 ml de aroma de ciocolata in reteta noastra preferata de HNV, am creat o eticheta care devine responsabila de formarea amprentei chimice? Nu - raspunsul e altul. Cu cat nada este mai satisfacatoare din punct de vedere nutritiv, cu atat e mai probabil ca pestele ii va recunoaste mirosul cand il va reintalni, mai ales daca proprietatile de atractie ale nadei sunt sustinute de aditivi pe care pestele are capacitatea sa-i detecteze. Daca va uitati la categoriile de atractanti mentionate mai sus, aveti la dispozitie o multime de posibilitati pentru conceperea unei nade. Puteti alege unul sau doua tipuri de atractanti si puteti crea o nada a carei aroma sa se inregistreze pe panoul de control al crapului, cu atat mai mult daca descoperiti - prin teste - si dozajul optim.

Tehnica mea e sa includ in nada ingrediente din fiecare categorie, ingrediente care produc un raspuns de hranire sustinuta si agresiva. In felul acesta, pun la punct un pachet de atractanti naturali care vor aprinde mai multe leduri pe panoul de comanda decat ar fi posibil daca m-as baza, sa spunem, numai pe aminoacizi. Vreau sa obtin o acumulare de informatie care sa elimine orice indoiala din partea crapului cu privire la nada mea, atat in privinta gustului, cat si a valorii nutritive. E o abordare sinergetica a atractantilor, prin care nada va avea o puternica atractie naturala, fara sa fie burdusita cu atractanti. Fiecare element trebuie sa fie detectabil, dar nu strident. Combinand acest ansamblu cu un mix substantial si echilibrat, nada va fi recunoscuta instantaneu si de fiecare data drept o valoroasa sursa de hrana. Va avea un miros si un gust propriu si va fi mancata cu pofta, ceea ce va face pestele mult mai usor de prins.

De asemenea, am toata increderea ca, desi pestele poate ajunge sa recunoasca fiecare compus individual din pachetul de atractanti, ii va fi mult mai greu sa-si formeze o amprenta chimica negativa asupra nadei, chiar daca a fost prins cu ea, pentru ca niciun compus nu e in proportie dominanta. Ca atare, viata nadei se prelungeste la nesfarsit, cu conditia sa fie sustinuta de un mix solid. Acesta mi se pare drumul logic al folosirii atractantilor: sa privim nada din unghiul lucrurilor care atrag intr-adevar pestele.

Sper ca lucrurile discutate pana acum v-au pus pe o directie buna. In articolul urmator, vom vorbi despre felul in care crapul digera nada si despre cum il putem ajuta (si trebuie sa-l ajutam) s-o faca. Pana atunci, ganditi-va in ce masura nada pe care o folositi corespunde ideilor de mai sus. 

Traducere de Vlad Pavlovici