GUSTUL DE LA DISTANTA

Majoritatea papilelor gustative sunt concentrate in interiorul gurii crapului, dar exista papile gustative si pe buze, pe mustati si pe aripioare. Toate lucreaza intr-un mod similar cu organul olfactiv. Pentru a putea fi detectate de crap, moleculele care poarta mirosul hranei trebuie sa fie dizolvate in apa, iar solubilitatea diversilor compusi (capacitatea lor de a se dizolva in apa) decide care dintre ei pot fi utilizati ca semnale chimice. Un compus usor solubil are sanse mai mari sa fie detectat de crap. In chemoreceptia crapului, compusii de genul aminoacizilor joaca un rol important in a stimula pestele sa caute hrana. Aceste molecule care transmit un mesaj de hrana se distribuie in apa in functie de solubilitatea substantei si in functie de turbulentele existente, cum ar fi curentii si contracurentii provocati de vant. Se formeaza astfel o gradatie a concentratiei, un efluviu de aroma, asemanator cu fumul unui incendiu, care isi pierde treptat densitatea.

Cand pestele percepe un miros de hrana, intelege ca este posibil sa i se ofere o masa si, daca e flamand, cauta sa identifice sursa mirosului. In cazul animalelor terestre, mirosul e considerat un simt de proximitate (sau de localizare), in timp ce gustul e in mare masura o etapa secunda - o "faza de contact" - in evaluarea unei surse de hrana. In cazul crapului, faptul ca papilele gustative se afla distribuite inclusiv pe corp face aceasta distinctie imposibila. Foarte probabil, crapul poate sa guste hrana cu destul timp inainte sa o atinga. Ca atare, faptul ca nu are maini nu-l deranjeaza atat de tare pe cat ar vrea unii sa ne faca sa credem. Ce-i drept, se considera ca papilele gustative de pe corp au mai mult un rol de localizare decat de evaluare a hranei, prin urmare, faptul de a aspira hrana in interiorul gurii ramane totusi factorul decisiv in functie de care va fi respinsa sau acceptata.

La nivel celular, functiile de miros si de gust ale crapului (gustul fiind extrem de dezvoltat) sunt fundamental similare. Moleculele care poarta mirosul patrund prin membranele olfactive ale pestelui si fac contact cu moleculele receptoare. Prin asta se activeaza o proteina speciala si este eliberat un compus chimic care declanseaza procesul electric al stimularii nervoase, prin care mesajul se transmite la creier. Procesul se numeste transductie. In acest punct, crapul poate sa proceseze semnalul si sa decida ce face cu informatia primita. De exemplu, vrea sa identifice si sa localizeze sursa? Descopera ca sursa e un obiect (un boilies). Mai departe, vrea sa puna gura pe acest obiect pe care l-a descoperit, sa-l sparga si sa-l inghita?