Efectul pH-ului
Ken Townley
Pescar de crap celebru si scriitor profesionist. Pescuieste la crap de la sfarsitul anilor 60. Incepand din anii 80, colaboreaza cu zeci de reviste din Marea Britanie si restul Europei. A publicat mai multe carti pe teme de nada. Cea mai cunoscuta este "The Beekay Guide to Carp Baits". In calitate de consultant, a colaborat cu firme de anvergura ca Daiwa sau Fox. In prezent, este consultant pentru Haith's si Nutrabaits.
PROTEINE PREDIGERATE
Enzimele care ajuta la digerarea proteinelor se folosesc in procesul de digestie pentru a fragmenta proteinele complexe, pentru a le descompune in fragmente digerabile. Enzimele actioneaza asupra lanturilor de proteine (cunoscute ca lanturi de peptide) si fac ca un volum sporit de proteine sa fie accesibil sub forma de hrana. Aceste enzime sunt eficace doar la anumite valori de pH si temperatura. In anii '80, multi pescari au incercat sa introduca enzime in nadele proprii, insa, in conditiile nestiintifice dintr-o bucatarie obisnuita, folosirea corecta a enzimelor era o chestiune de noroc.
In zilele noastre, insa, s-a reusit obtinerea unor proteine care au fost deja supuse actiunii enzimelor, indepartandu-se astfel orice nesiguranta in privinta folosirii lor, fiindca au fost produse in conditii stricte de laborator. Aceste proteine pre-digerate sunt cunoscute sub numele de proteine hidrolizate, pentru ca se obtin printr-un proces numit hidroliza. Proteinele astfel tratate devin simple si digerabile. In majoritatea cazurilor, proteinele sunt compusi lichizi care, prin tratament, se transforma in produse uscate. Cum tratamentul poate fi oprit in orice moment, nivelul pana la care sunt fragmentate aceste proteine poate fi controlat cu strictete. Produsul final se obtine in urma unei hidrolize bine calculate - iar calculul depinde de durata reactiei si de nivelul de fragmentare dorit.
Proteinele hidrolizate exista de ceva vreme, insa in ultima vreme au devenit tot mai rafinate, iar volumul de proteine accesibil sub forma de hrana a crescut. Efectul asupra crapilor nu poate fi decat favorabil, nadele fiind acum o sursa de hrana mai usor de digerat. In cazul unor nade active cum e Trigga, procesul e tinut in suspensie pana cand apa lacului patrunde in substanta nadei. Cand apa din nada atinge nivelul de saturatie, au loc reactiile chimice importante. Cu cat nada va fi mai activata, cu atat mai mare va fi atractia. Crapii sunt atrasi catre nada de aceleasi modificari ale valorii pH-ului ca si inainte, iar natura pre-digerata a nadei va permite un aport nutritiv mai rapid si mai eficace. Crapii vor sesiza rapid avantajele unei asemenea nade si se vor hrani cu ea cu incredere.
Traducere de Vlad Pavlovici
