CLUBUL CRAPILOR 30+

Se termina sesiunea foto si "doftoricirea" si aflu ca trebuie sa botez pestele, fiind noul record la Horgesti. Bucurie dubla pentru cele doua recorduri: al lacului si personal. Alegerea numelui a fost simpla. Tinand cont ca pestele a venit ca un fulg in dril, i-am zis Fulga. Fulgul de 31,2kg. Am mai constatat ceva interesant cand m-am uitat la fotografii, si anume, ca Fulga nu era printre cei sase 30+. Asta inseamna ca in clubul select de la Horgesti al crapilor trecuti de 30kg sunt cel putin sapte exemplare cantarite si fotografiate. Fulga a fost singura captura a zilei de marti. Una si buna. Pana la finalul partidei am mai prins 10 pesti: sapte crapi (cei mai importanti fiind o oglinda de 22,8kg si un comun de 15,8kg) si trei teni (aproximati intre 10kg si 15kg). In vizitele pe apa cu sonarul, pestii continuau sa apara in zona balizelor, tot asa, mai multi spre apa mai adanca. Ocazional, am vazut si in apropierea malurilor, dar am ramas cu lansetele la balize.

Inchei spunand care este, pentru mine, al patrulea motiv de atractie la Horgesti, pe langa peisaj, oameni si pesti: pizza facuta de Misu in cuptor cu lemne. Nu sunt gurmand. Mancarea este mai degraba o necesitate, decat o placere. Cu toate astea, apreciez maiestria si priceperea bucatarilor. Intr-una dintre zile imi spune Misu ca urmeaza sa faca pizza pentru ei mai pe seara si m-a intrebat daca vreau si eu. Aveam mancare pentru toata partida si, dupa mai multe experiente, nu ma dadeam in vant dupa "pizza de casa". Din politete, n-am refuzat. Cand a venit Marius cu pizza, imi preparasem si mancasem cina cam de vreo ora. In niciun caz nu "urla" foamea-n mine. Cu toate astea, dupa prima gura, am simtit ceva cum numai la "mama ei", in Italia, mai mancasem. Aluat, ingrediente si gust memorabile. Am mancat-o cu asa pofta, de parca nu pusesem nimic in gura toata ziua. Daca Horgesti ar fi mai aproape de Bucuresti, m-as duce pana acolo doar sa savurez pizza lui Misu, oricand ar fi dispus sa prepare o asa bunatate. Ulterior mi-a povestit despre experienta sa profesionala. Asa am aflat care sunt ingredientele "secrete": pasiunea, competenta si profesionalismul. Cand ai in ADN "gena" profesionistului, se vede in tot ceea ce faci. Cum prepari aluatul, cum incalzesti cuptorul, cum tunzi iarba, cum relationezi cu pescarii, cum ingrijesti pestii, cum fotografiezi capturile, cum traiesti.

Natura a avut grija ca Horgesti sa fie un loc aparte. Un loc pe care vorbele, textele, fotografiile si filmele nu-l pot arata la adevarata frumusete. Trebuie sa fii acolo ca sa auzi, sa vezi, sa respiri si sa simti. Trebuie sa vii acolo ca sa-i vezi pe Marius si Mihai cum au grija de pescari si pesti. Trebuie sa pescuiesti acolo ca sa-ti bata inima stiind ca la capatul firului poate fi un nou record personal sau al lacului. Orice dril la Horgesti poate scrie istorie, iti poate pune numele printre legende, iar istoria ne aminteste de oamenii care au stabilit recorduri si, totodata, ne arata ca recordurile exista pentru a fi depasite.