Doua recorduri la Horgesti
Victor Costache este un pescar specializat in pescuitul crapilor mari. Prefera lacurile cu un anumit grad de dificultate. Pasionat de aspectele tehnice, stiintifice ale pescuitului. Autor de articole pe diverse teme de pescuit la crap. Realizator al seriilor de filme "Pescuitul crapului" si "Produse sub lupa", in colaborare cu magazinul MarelePescar.
ALEGEREA LOCURILOR
Relaxarea cu care ma instalam a fost perturbata de Marius care mi-a zis ca este prognozata o furtuna si ar fi bine sa intru pe apa inainte sa inceapa. Cerul nu prevestea nimic, dar am dat crezare meteorologilor. M-am oprit din ce faceam, am pus navomodelul in barca mare si am plecat pe apa. Planul era simplu: ma plimb cu sonarul in modul Side Imaging (vedere laterala) pe zona de pescuit, cautand ceva interesant (structuri, adancimi diferite, compozitie substrat) sau pesti (apar ca niste "umbre" pe Side Imaging) si sa memorez patru locuri in autopilotul navomodelului. Imi explicase Marius care sunt granitele stanga-dreapta. Ca distanta, limita era data de balizele luminoase de pe jumatatea lacului (in jur de 200m pana la ele). Neavand pescari vis-a-vis, as fi putut sa ma duc mai departe de balize, chiar pana pe malul opus, cum intelesem ca au pescuit, cu rezultate bune, alti pescari, dar au fost cateva lucruri care m-au facut sa nu ies din zona de pescuit aferenta standului: (1) vecinii de stand au prins pestii de la 10-20m din fata balizelor, (2) stiam de la Marius ca furajeaza de-a lungul balizelor si (3) vazusem pesti pe sonar in apropierea balizelor, pe apa de 2m. Pesti mai vazusem si pe apa de 1,6-1,7m, la vreo 50-60m de mal. Prin urmare, am memorat doua locuri la balize si doua mai aproape. Cu prima lanseta, cea mai din stanga, urma sa pescuiesc cam 55m de mal, a doua si al treia la vreo 180-190m si a patra, cea mai din dreapta, pe la vreo 80m. Desi am facut o scanare "pe repede inainte", nu mi-a atras nimic atentia la compozitia substratului. N-am gasit nici structuri, nici diferente de nivel. Cel mai mult a contat ca am vazut pesti pe sonar, dar eram constient ca asta nu insemna nicio garantie. Pestii respectivi erau, cel mai probabil, in trecere si nu aveam certitudinea ca, si daca vor mai fi in zona cand voi planta, vor ajunge la monturile mele. Totusi, prezenta lor era unul dintre elementele care m-au facut sa nu aleg complet la intamplare unde voi pescui.
Odata memorate locurile in navomodel, chiar daca venea urgia, puteam planta confortabil de pe terasa cabanei aflate pe stand, folosind un cleste pentru plantat si autopilotul. D-asta ii zice "autopilot". Procesul este complet automat. Din doua butoane de la radiocomanda instruiesc navomodelul ce sa faca. Se duce la punctul memorat, basculeaza cuvele si montura si revine la mal, la coordonatele GPS "acasa". Stiu cum e cand bate vantul tare la Horgesti. Daca mai si ploua, te gandesti de doua ori inainte sa plantezi cu barca mare. Relaxat ca stabilisem locurile de start, am reluat instalarea, dar n-am apucat sa termin pana a venit furtuna. Desi aveam haine care au facut fata unor ploi si mai puternice, neavand nicio presiune sa plantez, am asteptat in cabana, gandindu-ma ce si cata nada sa dau si ce monturi si momeli sa folosesc. Apropo de echipament, in general, si de haine, in particular, cum zicea un ghid montan, "nu exista vreme potrivnica, ci doar echipament nepotrivit".
Mai era o ora pana la apusul soarelui cand am terminat de plantat. Pestele era in bataie. Il auzeam in stuful din stanga si dreapta standului, iar in microdelta, pe apa cea mai mica a lacului, intelesesem ca era "scandal" maxim. Astfel, decizia aparent corecta ar fi fost sa nadesc putin, crapii fiind preocupati cu depunerea la acel moment, nu cu hranirea. Zic "aparent", deoarece sunt si alti factori de avut in vedere. Nu toti depun in acelasi timp. Standul 7 fiind cam la jumatatea lacului, pot spera, in functie de cum bate vantul si prioritatile pestilor, sa-i prind fie cand se duc spre microdelta, sa depuna, fie cand se intorc, dupa ce au depus sau, pur si simplu, "manati" de vant. La Horgesti, vantul dominant este de la nord la sud, dinspre microdelta, spre baraj, dinspre apa mica, spre apa mare. Apoi, din numeroasele filmari subacvatice vizionate, am retinut, printre altele, ca crapii nu prea umbla singuri si cand se hranesc, nada dispare imediat, ca prin magie. Daca mai luam in calcul ca la Horgesti sunt multe exemplare mari si foarte mari, cantitatea de nada din cele doua cuve ale navomodelului este infulecata "uit-o nu-i". Desigur, in cazul fericit in care un crap a venit in zona nadita si s-a "infipt" direct in carlig, nu e nevoie de multa nada. Dar ce facem, asa cum am vazut in multe cazuri la filmarile subacvatice, cand crapii ajunsi in zona aspira tot, mai putin montura sau aspira montura, nu se inteapa si o dau afara, fara sa auzim nimic in senzor? Cand se intampla asta, concluzia noastra este ca n-au fost pestii in zona. Insa, realitatea e cu totul alta: au fost acolo si "si-au facut de cap" cu nada si montura noastra. Asta, apropo de cat de eronate pot fi concluziile noastre pe baza observatiilor atat cand nu prindem, cat si cand prindem.





