MONTURI, STRATEGII, INTUITIE

Keith Jones: Crezi in monturi miraculoase?

Kevin Nash: Orice montura e „miraculoasa" daca face treaba si prinde peste, acolo unde altele dau gres. E o chestiune de context. Altfel, raspunsul e NU. Nu exista o montura miraculoasa. Exista insa un procent mic de pescari care inteleg monturile si sunt capabili sa faca schimbari aparent minore, de la o zi la alta sau de la o ora la alta, cum fac si pescarii de top la stationar. Aceste schimbari pot face diferenta intre succes si esec. Cred insa in camuflajul monturii. Camuflajul iti poate mari substantial numarul de trasaturi. Pentru mine, camuflajul inseamna sa ascunzi complet montura pe fundul apei. Sa nu se vada, sa nu se simta.

O intepretare moderna a monturii blow-out, in care momeala culiseaza pe tija carligului.

Keith Jones: Exista doua tendinte in pescuit. Una e cea a pescarilor de viteza, care fac partide scurte, alta e cea a pescarilor de partide lungi. Ce parere ai despre ele?

Kevin Nash: Uite un lucru interesant. In anii 80, cand s-a deschis celebrul lac Savay, se putea pescui doar cu ziua. Era incredibil de greu, trebuia sa dormi in parcare ca sa fii pe balta la prima ora. Multi dintre cei care pescuiau in felul acesta erau pescari foarte buni. Cand lacul s-a transformat in sindicat si s-a trecut la pescuitul non-stop, aceiasi oameni au prins mai putin.

Sa luam alt exemplu: Jim Shelley. O spun cu tot respectul pentru Jim - e considerat de multi ani un pescar foarte bun, dar in ultima vreme a renuntat la partide lungi si a devenit, in opinia multora, si mai bun, daca nu cumva „cel mai bun".

Exista o vorba profunda: pescarul de partide scurte e un pescar periculos. Fiecare partida scurta te solicita la maxim, din lipsa de timp. Cu cat stai pe balta mai mult, cu atat vei depune mai putin efort.

Legat de asta, multi pescari de partide scurte abordeaza marginile apropiate. Daca vezi un crap in apropiere de mal si pescuiesti corect, ai mari sanse sa il prinzi repede. In schimb, daca arunci la distanta si nu vezi pestele, poti sa astepti ore sau chiar zile pana sa ai o trasatura, chiar daca se vede clar ca ai peste pe vad. Asta poate fi un indiciu ca, de multe ori, nu facem ce trebuie. A aborda un loc inseamna mult mai mult decat sa dai niste nada si sa pui o montura deasupra. De exemplu, o metoda eficienta este sa arunci o montura cu pop-up in afara zonei nadite, in alta parte decat acolo unde vezi ca pestele se hraneste. S-au prins crapi mari si prudenti in felul asta.

Trebuie sa devii un vanator. Toti avem motivele noastre pentru care pescuim si n-o sa-l critic niciodata pe cel care asteapta in spatele unei baterii de lansete, band o bere si citind o carte, dar daca vrei sa fii printre cei mai buni nu asta e drumul. Cei care prind cel mai bine sunt cei care „vaneaza" pestele.

Kevin Nash - un nume cu rezonanta, cunoscut pescarilor de crap din toata Europa.

Keith Jones: Aceasta abordare „mecanica", de a astepta cat mai mult, e o chestie noua, nu-i asa? Cum s-a ajuns aici?

Kevin Nash: Privind in urma, cea mai proasta perioada din cariera mea de pescar sunt cei cinci ani pe care i-am petrecut incercand (si reusind in cele din urma) sa dobor recordul comitatului Essex. Am pierdut cinci ani pentru ca n-am pescuit bine. In timp ce capturile de care ma simt cel mai mandru sunt cei sapte crapi de peste 40lbs (18,5kg) prinsi la o ora sau doua dupa inceputul partidei, in diferite ocazii. Paradoxul este ca, din perspectiva altora, acei cinci ani cheltuiti pentru atingerea unui obiectiv sunt considerati meritorii, in timp ce daca as fi urmarit pestele ca un vanator si l-as fi prins din prima zi toata lumea ar fi zis ca e doar noroc. Logica functioneaza invers, este rasplatita rabdarea, nu priceperea. Poate ca daca mi-ar fi luat sapte ani sa prind acei sapte crapi de care vorbeam, nu cateva ore, as fi primit o medalie.

Traducere de Vlad Pavlovici