EXPERIENTA DOMAINE DE BOUX

Prima mea partida bazata pe nadirea extinsa a avut loc pe lacul Domaine de Boux, la sfarsitul lui octombrie 1999. Venea chiar dupa experienta ratata de la Madine, care mi-a schimbat viziunea asupra pescuitului pe ape indepartate. Avand in jur de 6ha, de Boux nu este o apa vasta, dar a fost primul loc in care am inceput partida cu o nadire grea pe o zona intinsa. Dupa cum ma asteptam, a durat cateva zile pana cand tactica a inceput sa dea rezultate, dar am terminat partida cu crapi de 17,2kg (comun), 20kg (oglinda) 26,8kg si 26,5kg (ultimii doi fiind unul si acelasi crap oglinda, prins de doua ori in doua zile consecutive). Fie ca metoda functiona, fie ca am avut mare noroc - sau poate ca a fost cate putin din amandoua.

Intamplarea face ca, la sfarsitul toamnei, atunci cand lacul a fost partial secat pentru scoaterea albiturii, s-au gasit „gauri de crap" foarte pronuntate acolo unde crapul isi avea locurile lui de hranire. Locuri fierbinti, dar foarte greu de identificat chiar si cu ajutorul sonarului. De fapt, n-a fost deloc usor sa descopar locurile productive. Am apucat-o pe cateva drumuri gresite, pana cand mi-am dat seama ca vecinatatea paturilor de iarba si adancimile de 1,5-2 metri erau decisive in acea partida. Cand m-am intors la Domaine de Boux in anul urmator, crapii isi schimbasera obiceiurile cu totul, iar vadurile de pe apa libera, la adancimi de 2,7-3 metri, au adus crapii mai mari (dar nu mie!).

In iunie 2000, Steve Briggs si cu mine am castigat Cupa Mondiala de la Fishabil, rezultat la baza caruia au stat nadirea extinsa, pungile solubile si folosirea sistematica a rachetei. Ce legatura are asta cu pescuitul pe ape mari? Concursurile de crap sunt momente de presiune: pot fi barometre utile, care-ti spun cat de eficace sunt nada si tactica ta. Multe dintre lucrurile pe care le invat pescuind in conditii de presiune le aplic in pescuitul pe ape mari. Tot pescuitul la crap se reduce la a convinge un crap sa ia momeala. Chiar si crapii care n-au fost pescuiti niciodata au un instinct al pericolului care ii poate face greu de prins. La Sarulesti, am prins o serie de crapi mari, de pana la 20 de kilograme, folosind „strategii de concurs", pungi solubile umplute cu pelete si boiliesuri aruncate in margine. Tacticile valabile pe lacurile mici, supuse la presiune, se aplica si pe oceane de apa dulce.