MENIUL DE NADE

Tipul de nada pe care i-l pui crapului in farfurie este decisiv. Exista nade si strategii de nadire care atrag pestele mare. Altele se adreseaza pestelui mic. Situatiile in care aduci la masa un numar mare de crapi, care se hranesc in acelasi timp, se pot intoarce impotriva ta, prin faptul ca tin crapii capitali la distanta. Aici trebuie sa experimentezi si sa tragi concluzii din rezultate. Cele mai eficiente nade si strategii de nadire nu sunt aceleasi de la o apa la alta. Conteaza experienta prealabila a crapilor, cu ce s-au confruntat pana atunci, ce-i face sa se simta amenintati si ce determina reactia de hranire a pestilor mari.

Nada mea preferata pentru peste mare este o combinatie de boiliesuri taiate sau sfaramate, dar numai boiliesuri cu valoare nutritiva, cele care constituie principala sursa de hrana in strategia mea de nadire, apoi alune tigrate sparte (acolo unde sunt permise), canepa si unele tipuri de pelete. Folosesc un amestec de pelete de diferite marimi; unele se dizolva repede, altele, nu. Ca si in cazul boiliesurilor, stiu ca pescarii care citesc acest articol vor avea preferintele lor in materie de pelete, insa printre peletele mele favorite includ si un tip care sa corespunda boiliesurilor (de exemplu, pelete Activ-8 daca dau cu boiliesuri Activ-8). De asemenea, mini-peletele cu betaina, de 3mm, produse de Hinders of Swindon, si peletele cu betaina produse de Bait Company. (La lista asta, tocmai am adaugat peletele pe baza de bloodworm de la Sticky Baits). Nadind cu pelete mici, pestilor le va lua mai mult timp sa curete farfuria. Din punctul meu de vedere, cu cat crapii petrec mai mult timp hranindu-se in apropierea momelii sau cu cat sunt atrasi mai des pe locul nadit, cu atat sunt mai in pericol sa ia momeala.

La fel ca la nadirea extinsa, reduc treptat cantitatea de nada de pe farfurie. Daca am probleme cu pesti mai mici, arunc la inceputul fiecarei perioade probabile de hranire cateva pelete si boiliesuri sparte. Dupa fiecare peste prins, repozitionez momeala fara sa mai dau alta nada. Cand boiliesul cu care am prins peste mai poate fi folosit, il refolosesc. Trasatura arata ca momeala a ajuns la un nivel la care este acceptata de crap. Nu aruncati momeala veche fara sa va ganditi si n-o inlocuiti cu una proaspata, daca mai merge o data. In razboiul psihologic dintre crap si pescar, „vechi" poate insemna „acceptabil". Daca prind o serie de pesti mai „mici", cum mi s-a intamplat in special pe Sarulesti, atunci pot sa mai arunc cateva maini de pelete in farfurie, dar nu boiliesuri. Vreau ca vadul sa emane un miros puternic de hrana combinat cu hrana cat mai putina - si cat mai putine mirosuri umane. E o tactica elaborata pe apele mici si dificile din Anglia si am descoperit ca poate fi la fel de valabila si pe apele foarte mari.