TESTE PE APA

Evident, lucrul cel mai important era sa stabilim distanta corecta de la centrul momelii la carlig. Cum pestii din acvariu erau destul de mici, am ajuns la concluzia ca nu ne putem baza pe experientele noastre ca sa aflam distanta optima, trebuia sa testam montura pe balta.

Testele de acvariu se terminasera si asteptam cu nerabdare inceputul sezonului, dar am convenit sa nu folosim montura cu fir de par decat daca aveam ocazia potrivita. Sezonul incepea in iunie si, cum pescuiam pe lacuri aglomerate, n-am putut s-o incerc pana in iulie. M-am asezat intr-un colt al lacului si am aruncat montura chiar inainte sa se lase intunericul. Momeala era o aluna, iar firul de par avea 6 cm si provenea de la sotia mea. Il adusesem intr-o cutie pentru tutun! Nu eram sigur cat de lung trebuia sa fie, dar am masurat distanta de la marginea gurii la dintii faringieni la un crap de aproape 10 kg si am vazut ca era de 15 cm. Pentru inceput, am zis ca firul de par ar trebui sa aiba cam jumatate din aceasta distanta. Am luat un crap-oglinda de 5 kg in noaptea aceea la montura cu fir de par, ceea ce dovedea ca sistemul da rezultate. Peste zi, a fost prea multa lume in jur ca s-o folosesc.

Len m-a sunat dupa cateva zile sa-mi spuna ca incercase si el montura si prinsese trei crapi, in timp ce la monturile obisnuite nu prinsese nimic. Fusese cu el si Keith, care luase patru bucati la fir de par, dintre care doi de vreo 10kg.

Atunci am fost pentru prima oara entuziasmati de metoda, pentru ca era clar ca va avea succes. Am discutat in cel fel o folosise fiecare, iar Len si cu mine am convenit sa facem o partida impreuna, in weekendul urmator, tinand fiecare cate o lanseta pe montura cu fir de par, iar cealalta pe monturi traditionale. Initial, era foarte migalos sa lucrezi cu firul de par, pentru ca se rupea in aruncare, si foloseam fasii subtiri de PVA, trase cu croseta, ca sa fixam momeala de carlig. In ziua aceea am avut trasatura dupa trasatura si am luat 11 bucati, toate la firul de par, in timp ce la monturile celelalte nu s-au inregistrat decat trasaturi anemice, nefinalizate.

In aceasta partida am propus pentru prima oara sa folosim carlige mici, dupa ce prinsesem cativa pesti. I-am spus lui Len ca o sa incerc carlige numarul 6, pentru ca puteau fi aspirate mai usor in gura. Ideea a dat rezultate bune, desi la inceput am condus drilul foarte incet; la vreme aceea, se considera ca e complet nesportiv sa dai la crap cu carlige atat de mici. Dupa care am luat o bucata de 7 kg, pe care am fortat-o intentionat, iar carligul a tinut foarte bine si am adus pestele de la 40 de metri in mai putin de doua minute. A fost primul pas mare in rezolvarea unora dintre probleme monturii cu fir de par si randamentul nostru a crescut.