Montura cu fir de par
Kevin Maddocks este unul dintre numele mari ale istoriei crapiste. Este considerat – alaturi de Lenny Middleton – inventatorul monturii cu fir de par. Autor al unei carti de referinta: Carp Fever (1981). Figura marcanta a anilor 70-80-90, pionier al lacurilor de mare anvergura, consultant pentru firme de prestigiu, realizator a numeroase de filme de pescuit, proprietar de lacuri in Marea Britanie si Franta.
REACTIA CRAPILOR LA MONTURI
O problema din ce in ce mai intalnita pe multe lacuri dificile, intens pescuite, este abilitatea crapului de a face diferenta intre nada si momeala. Acolo unde apa e limpede, crapii pot fi urmariti cum culeg fiecare bucatica de nada de pe un vad, mai putin momeala in care sta infipt carligul. Sunt convins ca problema va deveni si mai acuta pe masura ce pestii vor fi prinsi mai des. In asemenea situatii, rezolvarea sta in folosirea unei monturi cu fir de par, de un fel sau altul. Povestea care urmeaza arata cum a fost inventata aceasta montura.
In vara anului 1978, partenerii mei de pescuit - Len Middleton si Keith Gillings - si cu mine ne-am dat seama ca, pe unele lacuri, pestele curata vadul de nada, dar se tem de momeala care contine carligul. Atunci am hotarat sa imi construiesc un acvariu de proportii, pe care l-am pus acasa, in sufragerie, si pe care urma sa il folosim pentru diverse experiente. Acvariul a fost populat cu ciortani in greutate de 1-1,5kg si am inceput prin a testa nade in forma lor naturala. Asta nu ne-a ajutat insa prea mult, pentru ca pestii aveau tendinta sa manance tot ce le dadeam si nu manifestau vreo preferinta anume. Drept urmare, am inceput sa transformam orice nada in pasta si sa introducem aceasta pasta semi-lichida in pietrisul de pe fundul acvariului cu ajutorul unei tevi, in asa fel incat pestii sa nu bage de seama ca primesc hrana. Puteam urmari ce nade au efect de stimulare, pentru ca atunci cand erau interesati de o nada pestii incepeau sa rascoleasca pietrisul. In final, am testat diversi aminoacizi, capitol cu care am considerat ca testele asupra nadelor erau incheiate.
Apoi, Len si cu mine ne-am gandit sa studiem si reactia crapilor la monturi. Pentru inceput, mi s-a parut necesar sa agat fiecare peste cel putin de doua ori, cu o momeala care avea si carlig, si sa simulez un dril in acvariu, dupa care sa scot pestele din apa la fel cum se procedeaza si pe balta. Cum Len locuia la o ora de mers cu masina de casa mea si nu avea niciun mijloc de transport pana la mine, am inceput sa il iau de acasa si sa il conduc inapoi cu masina mea. Faceam acest drum de o ora de doua ori pe noapte. De multe ori, il luam la 6 seara si nu se intorcea pana la 3 dimineata - cateodata, faceam experiente si toata noaptea! Cand am considerat ca pestii sunt pregatiti, am inceput testele.
Andrei
16 martie 2018
Foarte fain scrisa povestea.





