Locuri fierbinti (1) - Colegiul cu crapi
Pescar de crap celebru si scriitor profesionist. Pescuieste la crap de la sfarsitul anilor 60. Incepand din anii 80, colaboreaza cu zeci de reviste din Marea Britanie si restul Europei. A publicat mai multe carti pe teme de nada. Cea mai cunoscuta este "The Beekay Guide to Carp Baits". In calitate de consultant, a colaborat cu firme de anvergura ca Daiwa sau Fox. In prezent, este consultant pentru Haith's si Nutrabaits.
PORTRETUL UNEI STRUCTURI
Vadul este chiar in centrul fotografiei (care a fost facuta de pe malul opus). Promontoriul micii insule se vede partial in coltul din stanga. In fundal, in spatele lui, se observa ierburile dense care cresc langa mal si zonele cu pietris de la baza acestor ierburi. Daca intrai in apa si plantai montura cu mana pe pietrisul din fata ierburilor, aveai o sansa buna sa prinzi un peste. Partea amuzanta era ca momeala aproape ca trebuia sa atinga tulpina ierbii. Daca o puneai mai departe, la o distanta de (sa zicem) 15 centimetri, nu vedeai nicio trasatura, desi era clar ca ai peste pe vad, se vedea dupa tulpinile ierburilor, care se miscau incolo si incoace cand pestele trecea printre ele. De asta era atat de important sa pui montura cu mana. Era imposibil sa obtii o asemenea precizie din aruncare. (Atat ca metoda era ilegala, plantatul fiind strict interzis!)
In larg, drept in fata vadului si aliniat cu promontoriul de care vorbeam, puteti vedea patru "bancuri" - le numesc asa in lipsa unui termen mai bun, dar adevarul este ca nu erau mai inalte de 15-20 de centimetri. De la mal si pana la ele sa fi fost vreo 80 de metri. La distanta asta, erau deseori greu de gasit, mai ales daca batea si un vant lateral. Cand nivelul lacului era ridicat, adancimea abia daca masura jumatate de metru in dreptul lor, asa ca din momentul in care aruncai si plumbul atingea apa n-aveai timp sa tensionezi firul si sa urmaresti impactul cu solul, ca sa-ti dai seama daca esti pe un teren tare. Cel mai bine era sa identifici structurile cu pluta de marcaj, dupa care sa arunci lansetele cu firul pus pe "line clip". Daca nimereai pe varful unuia dintre aceste bancuri, erai in carti. Daca nimereai alaturi sau intre ele, aproape ca pescuiai degeaba.
In sfarsit, tot de aici puteai aborda si suprafetele largi din stinga vadului (cum va uitati la fotografie, in dreapta). Multe produceau crap, dar nu toate. Din nou, secretul era sa o iei la picior si sa plantezi montura acolo unde simteai ca ai ajuns pe pietris. Cel mai bun loc pe care l-am putut gasi era lipit de mal, la o adancime de nici jumatate de metru. Am prins o multime de crapi de pe acea structura minuscula, mai ales cand vegetatia era crescuta.





