DEPOZITE DE HRANA NATURALA

Lacul este asezat oarecum dinspre sud-vest spre nord-est. In partea de vest se intinde o padure, pe marginea careia o carare serpuita te conduce spre lac. Spre est, dealuri abrupte coboara pana la apa. Forma lacului este ovala si alungita, ca de frunza, din care iese un brat mai ingust care duce catre baraj. La capatul dinspre sud, lacul are doua insule, in timp ce la cel dinspre nord se gaseste un golf larg, de aproximativ patru sau cinci hectare. In cea mai mare parte, adancimea apei e mica. La baraj, in locul cel mai adanc, sunt in jur de sapte metri. In rest, media este de unu, doi metri.

College era un lac cu vegetatie bogata. Predominau bradisul si diverse feluri de broscarita. Din cand in cand, o varietate de broscarita numita "canadiana" prolifera peste masura, insa, asa cum se intampla de obicei cu aceasta specie, avea cicluri de crestere. Intr-un an era atat de densa ca abia mai puteai pescui, in altul disparea aproape cu totul.

Bradisul reprezinta un vast depozit de hrana naturala, dar daca broscarita este prea deasa il sufoca. Atat ca bradisul isi revine repede si ofera crapului hrana si adapost din belsug.

Lacul avea un pH in jur de 7,5, o valoare foarte ridicata, care explica de ce era atat de bogat in hrana. Toate organismele care figureaza in mod normal in meniul crapilor se gaseau aici, de la melci si crustacee de apa dulce la scoici de toate felurile, larve de chironomide, dafnii si alte insecte si chiar lipitori. De aici si problema pescarilor. A gasi pestele nu era deloc greu, dimpotriva, pe niciun alt lac n-am vazut crapi care sa fie atat de usor detectabili. A-i prinde, insa, era cu totul alta poveste. Avand hrana naturala din abundenta, gaseau ceva de mancat peste tot si faceau multe nazuri cand venea vorba sa puna gura pe nada pescarului.