AVEM INFORMATII - CUM LE INTERPRETAM?

O opinie aproape general acceptata printre pescari este ca monturile de pop-up sunt printre cele mai prinzatoare, mai ales in combinatie cu momeli viu colorate (fluo). Singurul dezavantaj ar fi ca prind orice, ceea ce ar putea fi deranjant. De aceea, strategia aplicata de unii dintre pescari este sa inceapa partida cu monturi de pop-up. Motivul este ca, din moment ce "prind orice si repede", ne spun daca avem pesti pe zona si, in functie de ce-am prins, cum sa continuam: ramanem pe pop-up-uri sau trecem pe monturi mai selective. Practic, se folosesc de aceasta montura pentru a localiza pestii. O abordare corecta in unele cazuri. Din propria experienta si din filmarile subacvatice am concluzionat ca uneori functioneaza, alteori, dimpotriva, ne facem singuri rau pescuind cu pop-up-uri, fluo sau nu, si, culmea, ramanem cu impresia ca a functionat. Daca pana la un punct n-am avut nicio trasatura si prind dupa ce am trecut pe pop-up-uri, care e concluzia cea mai la indemana? Ca se datoreaza monturii, nu? Si, totusi, daca este pe dos, respectiv, am prins in ciuda pop-up-ului, nu datorita lui? 

Iata un scenariu: doua zile n-a trecut niciun crap pe la monturile cu momeli scufundatoare. Schimbam pe pop-up si, dupa, sa zicem, o ora, ajung crapii in zona noastra. Unii vin la carlig si se sperie de pop-up-ul fluo, altii iau montura, dar nu se inteapa. In cele din urma, dupa mai multi pesti speriati sau ratati, prindem unul. Concluzia? Montura a functionat, ne-a salvat, ne crestere increderea ea. Realitatea? Montura si momeala au avut o eficienta slaba. Pare un scenariu de fictiune? As fi tentat sa spun ca da, daca n-as fi vazut asa ceva in mai multe filmari subacvatice. Asta m-a determinat sa nu mai folosesc nici pop-up-uri, nici momeli fluo? Nu! Mi-a aratat ca ne putem construi increderea pe baza unor observatii interpretate gresit. In acelasi timp, este rezonabil sa presupunem ca nu toate monturile sunt la fel de eficiente. Totodata, consider ca este in avantajul nostru acceptand ca nu exista o abordare care da rezultate in orice situatie, chiar daca, aparent, asa este.

Tot ce-am scris pana aici poate parea inutil, mai ales daca suntem adeptii ideii ca "pescuitul se invata pe balta". Desigur, la pescuit punem in practica ce-am invatat, dar fara baza teoretica, ce practicam? Sau, mai simplu: daca nu stiu nimic despre pescuit si ma duc pe malul apei, ce invat? Invat de unul singur cum sa arunc cu lanseta, despre mecanica monturilor, despre nade, despre echipamente, despre localizarea pestilor? Cunostintele teoretice impreuna cu ce ne spun ochii si alte instrumente pe care le avem ne cresc sansele sa prindem: pluta de marcaj (marker-ul) cu care aflam adancimea apei si ne facem o idee despre forma si tipul substratului, prodding stick (batul pentru sondarea substratului) cu care simtim clar si precis unde e tare sau moale, sonarul care ne da, in timpul cel mai scurt, cele mai multe informatii despre zona de pescuit etc. La modul simplist, unde vedem pestii (cu ochiul liber, cu binoclul, pe sonar, din drona), acolo pescuim. Doar ca, nu este o reteta sigura. Un peste care sare din apa, iese cu spinarea la suprafata sau sta in coloana de apa nu inseamna obligatoriu ca se si hraneste. Mai degraba as zice ca nu e preocupat de mancare. Nici bulele iesind la suprafata nu garanteaza ca acolo sunt crapii care scormonesc prin mal. Apoi, daca le vad umbrele pe sonar la, sa zicem, 15m de barca, si ma duc peste ei sa plantez, cel mai probabil, ii voi speria. La fel si daca lansez montura si nadesc cu racheta unde i-am vazut. Poate e mai bine sa lansez sau plantez la ceva distanta de ei, in ideea ca vor ajunge si in zona nadita. Alternativa este sa pescuiesc chiar acolo unde i-am vazut si sper fie sa nu se sperie, fie sa se sperie, dar sa revina. Daca nu vor pleca foarte departe, n-au alte preocupari mai importante decat hranirea si simt semnalele date de nada sau de nadire, cum ar fi zgomotul Spomb-ului la contactul cu apa, sunt mari sanse sa revina si sa ajunga la monturi.