LOCALIZAREA VIZUALA

Horgesti este un lac cu mal gros, fara structuri si fara diferente semnificative de adancime. Pe unde m-am plimbat cu sonarul n-am gasit decat mal. Ca peste tot este mal bogat in hrana pentru crapi mi-au confirmat atat Marius Chiper si Mihai Simion, administratorii lacului, cat si pescari care au pescuit pe alte standuri. Gasindu-se hrana naturala pe toata suprafata standului, am fi tentati sa spunem ca "oriunde am pescui, tot aia e". M-am convins ca nu e asa, dupa cele trei partide de cate o saptamana fiecare, doua pe standul din coada lacului (vedeti Horgesti - oameni si pesti si Horgesti - pesti de pus in rama) si una pe standul 7 (Doua recorduri la Horgesti). O posibila explicatie pentru care nu prindem din orice pozitie e ca sursele de hrana se epuizeaza la un moment dat. Odata epuizate, zonele respective nu mai atrag crapii. In zona microdeltei apa e mica, cu adancime maxima in jur de 1m. Side Imaging nu este de mare ajutor, din cauza ca unda de scanare nu are cum sa "vada" prea departe. Cam de pe la 10m incolo, totul devine negru pe sonar. In schimb, m-a ajutat sa vad diferente in vizualizarea substratului. O astfel de zona, situata la aproape 300m distanta, fiind cea mai productiva intr-una dintre partide. Localizarea pestilor se putea face cu ochiul liber, ca ii vedeam cum se bat in stuf si cum tulbura apa cand se speriau de barca si fugeau. Acestia din urma ma interesau, ca cei care "rupeau" stuful aveau alte prioritati, nefiind preocupati de monturile mele. Daca nu as fi intrat cu barca, nu as fi vazut norul facut de malul ridicat in masa apei si nu as fi stiut ca sunt pesti acolo. Chiar si asa, nu aveam garantia ca se vor hrani, poate ca erau deja "setati" pentru depunere si, mai mult, eram rezervat sa plantez pe apa de cativa zeci de centimeri. Cu toate astea, nu puteam ignora prezenta pestilor. Si bine am facut, ca exemplarul cel mai mare al celei de-a doua partide de aici a venit. Nu reiau relatarea partidelor, ci mai spun ca pe standul 7 apa mai adanca a fost "cheia succesului". Vazand pe sonar ca numarul pestilor creste odata cu adancimea apei, am luat decizia de a pescui pe apa cea mai adanca din zona mea de pescuit 

Referitor la ce adancime sa pescuim, exista fel de fel de teorii, unele argumentate, altele nu. Spre exemplu, primavara devreme sa pescuim pe apa mica. Vara, pe canicula, sau toamna tarziu sa cautam apa adanca. In oricare dintre cele trei situatii, am prins si pe apa de sub 1m, si pe apa adanca. Explicatia pentru care aceste "reguli" nu sunt batute in cuie este ca pestii reactioneaza la mediul in care traiesc, mediu care include multi alti parametrii, pe langa temperatura apei. Apoi, ca orice animal, crapii sunt adaptati sa supravietuiasca. Semnale de hrana, de pericol sau de perpetuare a speciei si, nu in ultimul rand, confortul ii dicteaza comportamentul. Cand trebuie sa depuna, hrana si pericolul trec in plan secundar. Cand li se face foame, lasa confortul sau pericolul si se duc sa manance. In principal, presiunea atmosferica insumata cu cea hidrostatica, temperatura apei si concentratia de oxigen fac crapii sa stea confortabil sau sa se plimbe la o anumita adancime si, atata vreme cat acesti parametrii nu se modifica sau nu apare un pericol sau senzatia de foame, vor ramane acolo. Temperatura apei are o influenta semnificativa, deoarece temperatura crapului variaza in functie de cea a apei (sunt animale poichiloterme). Spre deosebire de noi, care avem temperatura relativ constanta, variatiile de temperatura afecteaza metabolismul crapilor. De aceea, in sezonul rece au apetit scazut, digestie lenta si, implicit, mobilitate redusa. Desi fac parte din aceeasi specie, codul genetic ii face fiinte individuale. Din acest motiv, nu toti depun icrele in acelasi timp. Nu toti mananca in acelasi timp. Nu toti se afla in acelasi loc. Nu toti reactioneaza la fel la schimbarile sau semnalele din mediul inconjurator. E bine sa ne amintim asta atunci cand trasaturile intarzie sa apara. Sunt inca sanse ca unul sau mai multi pesti sa ajunga si la monturile noastre.

In esenta, localizarea se reduce la a avea semnale de hrana in zona carligului atunci cand vin crapii si montura sa functioneze. Contrar multor opinii pe care le-am auzit de-a lungul timpului, crapii nu se hranesc pe baza de preferinte sau din curiozitate. Recunosc, auzind atat de des cuvintele "preferinte" si "curiozitate", m-am gandit ca poate chiar asa este: crapul e mofturos ca un copil rasfatat si curios ca o pisica. Insa, aceste opinii sunt contrazise de literatura de specialitate. Nu-i invata nimeni, ca pe noi, ce e comestibil sau nu. Au receptori externi si interni foarte performanti cu ajutorul carora detecteaza substantele chimice din apa pe care le interpreteaza ca semnale si surse de hrana. Pentru a le detecta, trebuie indeplinite doua conditii simultan: sa fie solubile in apa si crapul sa aiba receptori pentru ele. Receptorii externi il ajuta in localizarea surselor de hrana. Receptorii interni, din cavitatea bucala, decid ce din ce-a aspirat este hrana si se duce in tubul digestiv sau este eliminat. In plus, daca energia consumata pentru hranire este mai mare decat energia asimilata din hrana, se va opri, deoarece mecanismele interne il "avertizeaza" ca nu poate supravietui daca va continua sa manance fara sa se hraneasca. Asa cum nu-l invata parintii ce e comestibil, nu-l invata nici ce nevoi nutritive are. In schimb, in functie de elementele nutritive disponibile in hrana naturala la un moment dat si conditiile de mediu (temperatura, compozitia chimica a apei, turbiditate etc.) s-ar putea sa reactioneze mai bine la anumite substante din nada, cum ar fi aminoacizii sau carbohidratii. Din acest motiv, ma pregatesc tot timpul cu doua tipuri de nada: una cu continut proteic ridicat (fishmeal) si cealalta bogata in carbohidrati (birdfood, mix de seminte preparate sau doar porumb preparat).