LOCALIZAREA PE VERTICALA

Dintre cele patru lansete, trasaturi erau doar pe lanseta cu montura aflata mai jos - unul, doi pesti pe ora. Pe lansetele cu monturile pe substrat si pe alte standuri nicio miscare. La cea de la 2,5-3m aveam doar bipuri in senzor, reglat sa detecteze vibratiile din fir. M-am gandit ca semnalizarile erau, cel mai probabil, de la pestii care treceau si se atingeau de firul vertical sau il miscau trecand pe langa. La un moment dat, am decis sa cobor montura. Folosesc un sistem cu pluta care imi permite sa ajustez rapid adancimea, fara sa scot lanseta si sa schimb forfacul. Dupa ce am facut modificarea, au inceput trasaturile si pe lanseta care pana atunci daduse doar bipuri. Concluzia pe care am tras-o e ca, la acel moment, pestii prinsi (crapi, teni, carasi) se simteau bine la o anumita adancime si nu "urla foamea" in ei, ca sa iasa din zona de confort si sa coboare pentru a se hrani pe substrat, unde se afla cea mai mare parte a nadei date cu Spomb-ul. Nu stiu daca vremea caniculara, presiunea atmosferica ridicata, nivelul de oxigen din apa sau alte elemente ii facea sa se comporte asa. Nu stiu daca nadirea constanta cu Spomb-ul a avut un rol decisiv, deoarece spre seara m-am oprit din nadit, dar trasaturile au continuat. Ce stiu este ca pestii s-au intalnit doar cu carligele aflate la 1,5-2m de substrat.

Ceva interesant vazut in filmarile subacvatice (diverse lacuri, nade, momeli si monturi). In multiple cazuri, crapii au venit in zona monturii si fie au consumat toata nada fara sa se atinga de carlig, fie au aspirat si carligul odata cu nada, dar l-au dat afara fara sa se intepe, chiar de mai multe ori la rand. Daca am fi fost pe mal uitandu-ne la senzorii care nu "zic" nimic si nu am fi avut filmarile, cel mai probabil, ne-am fi gandit ca pestele e in alta parte. Asta nu diminueaza importanta localizarii, ci ne arata ca, pe baza observatiilor, am putea trage concluzii eronate si ne-am resemna cu gandul ca "n-avem ce face, daca nu sunt pestii in zona", timp in care crapii se hranesc unde avem montura. Va fi in avantajul nostru daca luam in calcul mai multe posibile explicatii si nu "dam vina" exclusiv pe localizare, pe peste sau pe administratia lacului care cine-stie ce-a facut si d-aia nu prindem. Da, este posibil sa nu treaca niciun crap pe la monturile noastre din cauza ca am ales gresit locurile. Sau, daca am facut corect localizarea, monturile n-au functionat. Sau momeala, in loc sa atraga, a respins pestii. Sau trebuia alta nada. Sau sa fi nadit mai mult sau mai putin. Atunci cand suntem convinsi ca am facut tot ce se putea, nu este exclus sa ne fi scapat ceva din vedere sau am facut ceva gresit, deoarece deciziile luate s-au bazat pe presupuneri false.

Unele convingeri pot deveni obsesie. Cum ar fi ca trebuie sa pun monturile doar pe substrat tare. Ma refer la acele lacuri unde avem de ales intre substrat tare (ex. pietre, nisip) si mal. Unde substratul este preponderent sau complet malos, cum sunt cele mai multe lacuri de la noi, am crede ca localizarea este simpla. Vedem imediat ca nu e chiar asa. Malul este de doua feluri: aerob (cu continut ridicat de oxigen, nu miroase urat si contine hrana naturala pentru crap) sau anaerob (cu continut scazut de oxigen, miroase urat si este sarac sau complet lipsit de hrana). Intre o zona tare fara hrana si malul bogat in larve de chironomide, am mai mari sanse sa prind acolo unde crapul gaseste de mancare. Daca malul e gros, s-ar putea sa ne fie teama ca se afunda montura si crapul nu va ajunge la momeala. O solutie este folosirea plumbilor trilob, in special cand pescuim lansat. La plantat riscul e mai mic, fiindca asezam montura cu mana. Dar si daca momeala se afunda, crapul oricum se hraneste scormonind in mal, ajungand astfel si la carligul nostru. O abordare care a dat rezultate de multe ori este plasarea monturii pe substrat tare, la granita cu malul care tine hrana. Nada si momeala ar trebui sa atraga pestii care vin sa se hraneasca in zona maloasa, prezentarea monturii pe zona tare fiind, teoretic, mai buna decat pe mal.