CAMPANIILE DE NADIRE

In momentul de fata, cred ca un boilies cu valoare nutritiva ridicata e fara moarte, cu conditia sa nadesti cu el in mod constant, iar atractantii sa nu contrarieze aparatul digestiv al crapului. Folosirea atractantilor face ca sursa de atractie sa fie asociata, pana la urma, cu o sursa de pericol. Cred ca asta s-a intamplat pe Mangrove cu BFM-ul mea. Mixul era in regula, dar atractantii prinsesera prea multi crapi si incepusera sa dea alarma.

Cand ma gandesc la longevitatea unui boilies, ma gandesc la Alan Smith pescuind pe unul dintre lacurile de la Darenth (Tip Lake) la inceputul anilor '80. Alan a folosit acelasi boilies si aceeasi combinatie de atractanti de-a lungul mai multor sezoane, cu rezultate iesite din comun. Nadirea inaintea partidei de pescuit facea parte din strategiile lui, la fel si nadirea in timpul prohibitiei.

Prima oara cand l-am vazut la lucru habar n-aveam cine era. Am observat un tip care si-a facut aparitia pe seara, si-a instalat lansetele, a nadit continuu in jur de o ora - si, cand m-am uitat din nou, plecase! Rabdarea lui nu m-a impresionat deloc. Dupa vreo doua zile, s-a intors. A aruncat o mana de boiliesuri, dupa care si-a ridicat cortul si a ramas la pescuit doua zile. Mi-a explicat mai tarziu ca nadirea din seara aceea facea parte din campania de nadire pe care o sustinea. Cand venise sa pescuiasca, nu voia sa dea pestilor prea multe optiuni, in afara momelii. Avea incredere absoluta in boiliesul lui, ca sursa de hrana, si a obtinut succese remarcabile. Asta inseamna folosirea unui boilies cu o valoare nutritiva ridicata si un nivel scazut de atractanti.