BOILIESURI DE CURSA LUNGA

Cititi AICI prima parte a acestui articol.

O sa dau cateva detalii in ceea ce priveste experientele mele cu boiliesuri nutritive de cursa lunga. Am pescuit pe Mangrove cu rezultate bune, dupa parerea mea, timp de doua sezoane (n. trad. Mangrove este un lac de 7,2 hectare din Shropshire, pescuit in sistem de club. Tim Paisley conducea clubul din 1989, la data publicarii acestui text). Nada era BFM de la Nutrabaits, cu aroma Garlic Mint, menta si usturoi. In perioada asta, am prins peste 90 de crapi. In al doilea sezon, a inceput sa mi se para ca boiliesurile isi pierdeau eficacitatea.

M-am gandit ca viata lor fusese scurtata de numarul capturilor, de efectul de "sperietoare" (crapi care fusesera speriati de prinderea altor crapi) si de faptul ca boiliesurile pe baza de fainuri de peste, ca BFM, aveau deja cinci ani de succes pe lac. A mai contat, in sens negativ, si faptul ca nu am facut o campanie de nadire in timpul prohibitiei dinaintea celui de-al doilea sezon  - n-am facut-o nu pentru ca hotarasem sa n-o fac, ci din lipsa de timp.

Am decis sa folosesc acelasi boilies timp de doua sezoane pentru ca voiam sa vad daca, dupa un timp, puteam sa prind anumiti crapi care, in general, evita sa fie prinsi. Daca as fi perseverat, probabil ca as fi reusit - si erau semne care indicau asta. Doi dintre putinii pesti pe care i-am luat spre sfarsit erau crapi comuni de doua cifre pe care nu-i cunosteam. Pe de alta parte, dintre pestii mari ai lacului, singurul pe care l-am prins cu BFM/Garlic Mint a fost Scaley. Mi s-a parut dezamagitor, dar se prea poate ca motivul sa fi fost alegerea vadului sau cantitatea de nada aruncata, nu preferintele culinare ale pestilor.