Strategii, nade, echipamente (2)
Cartea de vizita a lui Steve Briggs este fabuloasa. Ca pescar de concurs, a castigat doua Cupe Mondiale. Ca pescar de trofee, are sute crapi mari prinsi pe lacuri din toata lumea. Statistic, este singurul pescar in palmaresul caruia figureaza crapi de peste 50lb din sase tari. Este autorul a sute de articole, a doua carti de anvergura si a numeroase filme. In prezent, este consultant pentru firmele britanice Solar si Nash.
PESCUIT IN AGATATURA
Pescuitul in agatatura - sau aproape de ea - e intotdeauna un subiect spinos, dar este un lucru cu care cei mai multi dintre noi ne confruntam la un moment dat. E un stil de pescuit caruia am fost nevoit sa-i fac fata de multa vreme si caruia, in timp, i-am adus mici imbunatatiri. Privind inapoi la prima partida pe care am facut-o pe Cassien, in 1986, agataturile de atunci constau mai ales in buturugi si mi se pareau sinistre. Am pierdut acolo o gramada de monturi, dar in anii care au urmat am pescuit pe acelasi loc de mai multe ori si acum aceleasi agataturi mi se par relativ blande. Marile progrese in materie de echipament accesibile la ora actuala si sculele pe care le folosesc in prezent ma ajuta foarte mult, dar nu e numai atat, metodele au avansat si ele cu timpul. Ca intotdeauna, tactica adoptata depinde de context. Daca e vorba de pescuit pe deasupra agataturilor, asta inseamna in mod normal sa ridici firul de pe fundul apei, pentru ca acolo sunt agataturile. Majoritatea marilor acumulari din Europa si nu numai au fost create prin indiguirea unor mici rauri, ceea ce a dus la inundarea terenurilor adiacente. Toti copacii din zona au fost pur si simplu taiati de la radacina, buturugile ramanand pe loc. Buturugile in sine nu pun prea multe probleme, dar cand ajung sa stea multa vreme sub apa pamantul din jurul lor se inmoaie si este erodat, dand la iveala radacinile arborilor. Radacinile sunt principalul responsabil de agatarea firului, lucru la care contribuie si faptul ca, dupa ani in care au absorbit apa si s-au inmuiat, pot fi crestate mai usor de unele fire, mai ales de firele textile subtiri care sunt populare in momentul de fata. Odata ce firul a patruns in carnea lemnului, nu mai iese si ai de-a face cu o agatatura zdravana. Solutia cea mai buna este sa pui un inaintas din monofilament gros, care va avea tendinta sa alunece peste radacini, in loc sa le taie.
La Cassien, multe probleme provin din faptul ca se pescuieste cu firul trecand peste praguri, la granita dintre platourile cu apa mica si zonele cu apa mare. Locurile cu apa mica sunt intesate de pietre ascutite si de buturugi care agata firul, mai ales cand ai firul tensionat in drilul cu pestele. Cea mai eficienta metoda de a contracara acest lucru este sa pui un flotor pe linia principala. Flotoarele se pot face din orice lucru care pluteste si se ataseaza de fir. Depinde cat de mult vrei sa ridici firul. Am folosit mai ales bile de polistiren in jur de 20-40cm si isi fac treaba foarte bine. Pana cand nu le incerci, nu-ti dai seama cat de importante pot fi. Nu mai departe de vara trecuta am vazut un grup de pescari pe Cassien care, in momentul cand aveau o trasatura, erau disperati sa puna mana pe lanseta cat mai repede, dar in secunda in care trageau firul erau deja infasurat intr-o agatatura si pestele era pierdut. Nu foloseau flotoare. Daca le-ar fi folosit, sunt convins ca pestii ar fi putut fi scosi. Panica de a trage cat mai repede (aproape ca) dispare, iar in momentul in care ai intepat trebuie doar sa nu tensionezi firul prea mult, ca sa nu-l culci pe substrat. In acelasi timp, te urci in barca si te tii pe urmele pestelui, care va tinde invariabil spre apa adanca, unde e mai avantajos si pentru pescar. Cand esti deasupra lui, poti sa strangi frana mai mult si sa conduci drilul ca de obicei. E un stil de pescuit care nu iti garanteaza 100% ca scoti pestele, dar macar mi se pare ca ii scot pe cei mai multi, in timp ce inainte procentul mai mare de reusita era de partea pestelui.
Pe Rainbow, pescarii au dus metoda flotoarelor cu un pas mai departe. Aici firul efectiv pluteste la suprafata. Asta se face doar pe anumite vaduri unde imprejurarile o dicteaza, problema acestor vaduri fiind ca au agataturi care se ridica pana aproape de suprafata si e foarte greu sa tii firul intins pana la peste fara sa le agati. Flotoarele folosite sunt fie bile mari de polistiren, fie mici sticle de plastic. In anumite conditii, te ajuta foarte mult. Obiectia multor pescari fata de pescuitul in aceasta maniera tine de unghiul pe care il face firul care coboara de la flotor la montura. Inteleg punctul lor de vedere, insa dupa ce am folosit aceste plute si am prins o multime de crap cu ajutorul lor pot sa spun ca efectul acestui unghi este minim, daca nu cumva chiar te ajuta prin faptul ca firul coboara drept la montura, ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a lui nu-i sta in drum pestelui. Crapii din Rainbow, in special, stiu cand au fire pe vad si stiu cum sa se descurce cu ele. Cunosc o echipa de doi pescari care aveau mari probleme, dar cand au pus flotoare pe linia principala au inceput sa prinda peste frumos.
Traducere de Vlad Pavlovici
Material reprodus din volumul "Cassien and Beyond" (Freebird Publishing, 2009).





