ECHIPAMENTE: FIRE, SONAR, GPS

Indiferent de metoda, cu plusurile si minusurile fiecareia, ar fi bine sa folosim cel mai gros si rezistent fir pentru linia principala care ne permite sa plasam montura acolo unde dorim. Sa zicem ca avem o agatatura la 120m la care putem ajunge atat lansat, cu fire subtiri, cat si plantat, cu fire groase. Este de preferat a doua abordare, deoarece cu fire subtiri, care se alungesc si se rup mai repede, sunt mult mai mari sansele sa pierdem pestii din cauza ruperii firului. Pe langa frustrarea ratarii pestelui, lasam zeci de metri de fir monofilament in apa si, eventual, metri de inaintas textil care doar bine nu fac pestilor, mai ales daca vor fi si alti pescari care vor rupe firele, in lansare sau dril. Aducand in discutie acest caz, avem prima diferenta importanta dintre lansat si plantat, cu un avantaj clar de partea pescuitului plantat: siguranta pestilor. Daca, intr-adevar, suntem pescari sportivi, firele groase si barca ne ajuta sa avem grija de pesti. Chiar si cand nu pescuim in apropierea unei agataturi, in timpul drilului se poate intampla ca firul sa intre in contact cu obiecte abrazive (scoici, praguri, pietre). Cu cat firul e mai gros si mai rezistent, cu atat e mai mic riscul sa se rupa. Se mai poate intampla ca, incercand sa scape de carlig, pestele sa se duca intr-o agatatura. Sau cand recuperam montura sa se blocheze in ceva. Sa nu fortam pana rupem linia principala. O posibila rezolvare, cand avem peste, este sa detensionam firul si sa asteptam, sperand ca pestele se va elibera singur. Totusi, cel mai bine ar fi sa mergem cu barca, luand lanseta si minciogul cu noi. Asa avem cele mai mari sanse sa prindem pestele "parcat" si nici nu fortam inutil, riscand sa-l ranim.

Un alt avantaj important al pescuitului plantat este ca ne permite sa pescuim acolo unde nu ajungem lansand, oricat de buni aruncatori am fi. Cu toate ca, nu distanta este elementul cheie, ci faptul ca, avand sonar, putem cauta pestii si pescui acolo unde-i vedem. Nu ne limitam la a astepta si spera ca pestii vor ajunge unde am nadit si avem montura, ci mergem dupa ei. Pe langa localizarea pestilor, sonarul ne mai ajuta la ceva, mai ales daca este un model cu vizualizare laterala stanga-dreapta (Side Imaging): identificarea rapida a structurilor si tipului substratului, informatii care pot fi decisive in succesul unei partide. Fara sonar, putem folosi prodding stick, cand pescuim plantat, sau marker-ul, cand pescuim lansat. Ambele au cateva dezavantaje si limitari. Cu sonarul scanam mult mai repede si mai precis zona de pescuit si facem cel mai putin "deranj". O operatie care ar lua zeci de minute cu sonarul, ar putea dura cateva ore, cu marja mare de eroare (la marker ne bazam mult pe imaginatie) si cu galagie care, cel mai probabil, va alunga pestii din zona (cand lovim substratul cu prodding stick-ul). Iar daca apa e mai adanca de 4-5m, nu mai putem folosi prodding stick-ul. Sonarul, daca este un model cu GPS, ne mai ajuta la ceva cand scanam zona de pescuit: sa memoram locurile care ni se par interesante. Astfel, daca pe una sau mai multe lansete nu misca nimic, avem deja alte locuri in sonar (waypoint-uri) unde putem planta.

Pentru marcarea locurilor, mai ales daca sonarul nu are GPS, putem apela la balize flexibile (tuburi de plastic flotante interconectate prin infiletare, tinute in pozitie de o greutate). Ca alternativa, daca nu sunt interzise prin regulament ca balize permanente, am putea folosi flotoare ancorate printr-o sfoara de greutatea aflata pe substrat, cum sunt cele in forma literei H. Dezavantajul acestora este ca, daca le lasam pe apa, exista riscul sa se agate firul lansetei de sfoara balizei in timpul drilului. La cele flexibile, linia principala inclina baliza si trece peste. Totusi, daca apa este foarte adanca, balizele flexibile nu prea mai sunt o solutie, necesitand conectarea, prin infiletare, a unui numar mare de segmente, fiind complicat de manipulat. In astfel de situatii, tot sonarul cu GPS ar fi o abordare mai buna. Insa, cea mai comoda si precisa solutie, in lipsa balizelor, este navomodelul cu autopilot, atata vreme cat nu pescuim mai departe de distanta maxima de comunicare dintre navomodel si radiocomanda. E comod sa plantam cu navomodelul, deoarece odata ce am memorat punctele unde pescuim si "acasa", navomodelul se va duce singur la punct, basculeaza cuva sau cuvele si montura si revine "acasa". Ce face navomodelul automat, am putea face manual cu barca mare si sonar, doar ca, in conditii de vant, va fi mult mai dificil sa navigam la waypoint si sa plantam acolo unde ne dorim. Daca se intampla sa fie si noapte, frig si ploaie, s-ar putea sa ne gandim de doua ori daca replantam cu barca. Altfel, cu navomodelul este mult mai confortabil. Nu mai zic de ceata densa, de nu vezi varful lansetei. Navomodelul se descurca singur. In schimb, cu barca va fi mult mai dificil sa ajungem la baliza si inapoi in stand, chiar daca navigam cu ajutorul sonarului. Iar daca avem multe trasaturi, zi si noapte, inevitabil va interveni oboseala, o alta piedica in a replanta cu barca. Din acest motiv si sa nu mai fim "deranjati" de pestii care nu ne intereseaza, s-ar putea sa schimbam monturile si momelile, ca sa facem selectie, riscand sa-i "selectam" pe toti si sa nu mai prindem nimic.