IDEEA NADIRII EXTINSE

Prietenul meu Steve Briggs a scris un articol cu titlul „Nadirea extinsa", care a aparut in numarul din martie 2005 al revistei International Carper. Aici, Steve spunea ca nu-si aduce aminte unde a intalnit pentru prima oara notiunea de „nadire extinsa". Cred ca termenul imi apartine, daca nu cumva si ideea de baza. Teoria nadirii extinse este, pentru mine, strans legata de metoda „farfuriei de nada" - prin care crapul este determinat sa-si indrepte atentia asupra momelii. Tacticile de nadire extinsa si plasare a farfuriilor mi-au adus un sir de crapi capitali, pe ape mici sau mari, acasa sau in strainatate, si sunt convins ca pot da rezultate similare si pentru voi.

In articolul sau, Steve a amintit cateva precedente ale ideii de nadire extinsa. Unul vine de la Rod Hutchinson, a carui gandire ne-a influentat pe multi dintre noi de-a lungul anilor. Tactica lui de a nadi cu canepa si alte seminte, imprastiindu-le pe o suprafata de dimensiunile unui teren de tenis, in loc sa le concentreze pe zone restranse, a avut o influenta certa asupra strategiilor mele de nadire pe ape mici. Totusi, impulsul definitiv pentru elaborarea nadirii extinse a venit de la problemele pe care a trebuit sa le rezolv in partidele facute, din cand in cand, pe marile lacuri continentale.

Cum am ajuns la nadirea extinsa? Prima mea partida pe un lac cu adevarat mare a fost in 1998, pe lacul Madine din estul Frantei, cu o suprafata de 1250 de hectare. Participam la concursul World Carp Classic, in care vadurile se trageau la sorti. Pescuiesti pe vadul pe care il tragi din punga. Nu-ti faci un milion de probleme legate de localizarea pestelui, directia vantului, topografia submersa, asezarea paturilor de iarba, rutele de patrulare sau obiceiurile crapilor. Asa ca prima mea partida pe o apa mare n-a fost tocmai conforma cu felul in care trebuie abordat un asemenea ocean de apa dulce, insa dimensiunile lacului si frumusetea locurilor au trezit in mine dorinta de a prinde crap mare pe ape din strainatate.