MONTURA CU MONOFILAMENT

De-a lungul anilor, am folosit mai multe feluri de monturi pentru bile scufundatoare - si toate s-au schimbat substantial. Articolul de fata explica in ce fel si din ce motiv am facut toate modificarile si cum am ajuns la montura pe care o folosesc acum.

E o montura care n-are vreun nume sonor si care a pastrat principiile fundamentale de la care a plecat, dar pe care am adaptat-o in asa fel incat sa devina mai eficienta. Multe ajustari au venit in urma experientei directe de pe balta, in timp ce altele sunt preluate de la cativa pescari pe care ii respect. Ca pescar de crap, invat permanent ceva nou si cred ca trebuie sa fii intotdeauna deschis la monturi. Stiinta de a te adapta si de a face schimbari la momentul potrivit face diferenta intre pescarul obisnuit si cel de succes.

Totul a plecat de la un fir de monofilament. Cand am inceput sa dau dupa crapi mari, foloseam monofilament. Nu exista pe atunci diversitatea enorma de fire de forfac textile sau rigide sau combi care exista astazi. Monofilamentul facea exact ce asteptam de la un fir de forfac: era suficient de suplu ca sa se plieze pe fundul apei, dar era si suficient de rigid ca sa nu se incurce in aruncare. Mai mult decat atat, se aseza perfect cu un nod fara nod pe carligele Kamasan B175 in care aveam mare incredere si pe care le foloseam cu religiozitate pe vremea aceea. Nu citisem regulile pescuitului la crap. Nu se inventase "testul palmei", nu apusera notiuni despre rasucirea carligului la contactul cu gura pestelui. Era doar o montura... care prindea peste... si nu putin!