MONTURA BLOW OUT CU ANOU

Prima montura Blow Out pe care am conceput-o a fost cea cu anou. Aceasta prima versiune este cea care a atras atentia altor pescari de crap care au scris articole pe tema ei, dar in toate articolele pe care le-am citit lumea n-a vazut esentialul. Era obligatoriu sa scapi de boilies si sa nu lasi pestele sa se foloseasca de el ca sa poata scuipa montura. La montura cu fir de par, in forma ei initiala, boiliesul era prins de carlig cu un fir subtire legat de curbura. Fara discutie ca, sub forma asta, montura a revolutionat pescuitul la crap, dar e de notat ca eficienta ei n-a durat mult, la fel cum n-a n-a durat nici eficienta monturii cu carligul infipt in momeala, care se folosise in trecut. Crapii "au invatat" cum sa scape de ea. Am descoperit ca, facand experiente cu punctul de prindere a firului de par si mutandu-l mai sus pe tija, aliniat cu varful carligului, montura devine mult mai eficace - si acolo a ramas pana astazi, la majoritatea monturilor.

Motivul pentru care montura cu fir de par, in forma ei initiala, a incetat sa mai prinda la fel de bine tine de un aspect pe care cred ca multi pescari nu-l observa. Crapii aspira momeala cu aceeasi forta cu care o scuipa. In cazul monturii initiale, cu firul de par legat de curbura carligului, pestele se putea agata superficial, dar daca statea pe loc, nemiscat, continua sa aspire si sa scuipe. In momentul in care aspira, tragea carligul afara din locul in care se agatase. Dupa care scuipa boiliesul, iar carligul se intorcea si urma aceeasi traiectorie ca si boiliesul, fara sa se agate. Momeala fiind legata de curbura carligului, curbura era prima care iesea afara din gura pestelui. Daca mutam punctul de ancorare a firului de par pe tija carligului, montura devine mai eficienta, chiar daca problema nu se rezolva decat partial in opinia mea. Pestelui ii va fi mai greu sa dizloce carligul in momentul in care aspira pana ca momeala si carligul nu mai sunt aliniate, asa cum erau  cand firul de par era legat de curbura. Carligul va avea tendinta se se rascuceasca, pivotand pe varf, dar are sanse sa ramana agatat. Cu cat distanta dintre carlig si momeala este mai mare, cu atat va fi mai greu pentru crap sa alinieze carligul cu momeala si sa-l scoata din locul in care s-a agatat. Subliniez acest aspect pentru ca sunt mereu surprins sa vad cati pescari au boiliesul lipit de carlig. Este unul dintre motivele pentru care pot sa intepe in gol cand au trasaturi violente.

Elementul-cheie al monturii Blow Out cu anou era marimea anoului pe care il foloseam. Anoul avea un diametru atat de mare, incat putea sa treaca de ochetul carligului si de nod. Cand pestele incerca sa scuipe montura, anoul culisa, iesea de pe carlig si ajungea pe forfac, impreuna cu boiliesul. Acesta era aspectul cel mai important al conceptiei mele despre monturile Blow Out, schimbarea punctului de pivotare a carligului intr-o pozitie in care pestelui sa-i fie cat mai greu sa dizloce carligul din gura in momentul in care aspira. De fapt, cred ca daca poti face in asa fel incat boiliesul sa iasa de pe carlig si sa ajunga in spatele lui, pe forfac, in momentul in care pestele incearca sa-l scuipe, faptul ca se aliniaza cu forfacul va face carligul sa se infiga si mai adanc si ii va da crapului si mai multe probleme.