CUM SCAPA PESTELE DIN CARLIG

La inceputul anilor 90, cand am scris despre monturile Blow Out, n-am dat toate informatiile. Nu induceam publicul in eroare cu nimic, monturile descrise in articolele si in prezentarile mele erau intr-adevar monturile cu care pescuiam. N-am mentionat insa un aspect esential al monturii care, dupa parerea mea, este cel mai important avantaj in pescuitul la crap pe care l-am descoperit vreodata. Nu l-am declarat, dar era acolo si pescarii puteau sa-l vada. De fapt, eram pe punctul de a-l face public cand am decis sa renunt la scris (in urma unei dispute cu editorul unei reviste, dar asta nu intereseaza acum).

Devenisem obsedat de monturi. Sau, precis, eram obsedat de fapul ca pestii sunt din ce in ce mai greu de prins. Numarul pescarilor de crap crescuse, lacurile erau sub o presiune tot mai mare, ceea ce facea ca pestii sa devina mai prudenti si sa scape de monturi mai mult ca oricand.  Ma gandeam la lucrurile astea 24 de ore pe zi si sapte zile pe saptamana. Cred ca momentul decisiv pentru mine a fost cel in care m-am concentrat pe modul in care pestele poate scapa de carlig. Am vazut un crap luand o montura. Abia daca s-a miscat. Statea pe loc, filtrand apa prin branhii. Lucru ingrijorator, senzorul n-a dat nicio indicatie, in afara de un singur bip initial, cand pestele a tensionat forfacul, s-a agatat superficial si a miscat plumbul. Dupa cateva minute, a scuipat carligul si a plecat, aparent fara sa se sperie - insa jur ca avea un zambet mare si ingamfat.

Mi-am dat seama ca, din momentul ce carligul nu are suficienta greutate, pestele nu poate folosi greutatea lui ca sa aspire si sa scuipe montura. Greutatea monturii vine de la boilies sau de la orice alt lucru pe care il folosim ca momeala. Masa acestei momeli ii da crapului un corp suficient de mare pe care sa-l poata scuipa, scapand cu ocazia asta si de carlig. Pentru crap, e ca un joc de fotbal cu boiliesul pe post de minge - scopul lui este sa sufle mingea afara din poarta! De aceea, am cautat o metoda prin care sa scap de boilies, ca pestele sa nu-l poata folosi pentru a scapa de montura. Pestele ia momeala si se ridica de pe substrat, intinde forfacul pana ajunge la plumb sau pana simte montura. Carligul ar trebui sa se intoarca si sa se agate. L-a prins! Daca ai noroc, asta va face ca pestele sa se sperie si sa plece cu montura, iar senzorul va semnaliza trasatura. Pe lacuri usoare, cu presiune scazuta, probabil ca asa se si intampla. Pe lacuri grele, cu multi pescari, e posibil sa se intample fiindca pestele, odata ce s-a intepat, poate sa intre in panica - sau a fost lacom si a inghitit carligul impreuna cu momeala si stie ca a incurcat-o. Pentru multi crapi, insa, riscul de a lua montura cu tot cu carlig face parte din viata de zi cu zi, ori de cate ori se hranesc. Asa ca au invatat sa stea nemiscati pana cand scuipa carligul. Imi aduc aminte de anii 70. Inca de pe vremea aceea, numarul trasaturilor finalizate era incredibil de mic raportat la situatiile in care pestele punea gura pe montura. Imi aduc aminte ca eram pe un lac numit Layer Pits. Pe o zona cu apa mica si limpede, inainte de primul prag, puteam sa vad crapii cum iau momeala si o scuipa de fiecare data. Cred ca majoritatea pescarilor, daca termina partida fara sa aiba nicio trasatura, se gandesc ca pestele n-a vrut sa manance. Nici nu le trece prin cap ca pestele s-ar putea sa fi vrut sa manance si chiar a pus gura pe montura lor, dar a scuipat-o fara probleme.