Metode de nadire
Cartea de vizita a lui Steve Briggs este fabuloasa. Ca pescar de concurs, a castigat doua Cupe Mondiale. Ca pescar de trofee, are sute crapi mari prinsi pe lacuri din toata lumea. Statistic, este singurul pescar in palmaresul caruia figureaza crapi de peste 50lb din sase tari. Este autorul a sute de articole, a doua carti de anvergura si a numeroase filme. In prezent, este consultant pentru firmele britanice Solar si Nash.
COMPETITIA PENTRU HRANA
Diferenta apare odata cu competitia pentru hrana. Daca sunt mai multi pesti in competitie pentru aceeasi hrana, e posibil ca unii sa se repeada acolo unde hrana este mai densa si sa incerce sa manance cat mai mult, inaintea celorlalti.
Pentru a face fata ambelor situatii, arunc doua lansete pe patul de nada si alte doua la marginea lui, undeva unde fie ca nu am nadit deloc, fie ca am dat doar o mana, doua de pelete. E interesant sa vezi ce se intampla cand pescuiesti asa. In ansamblu, cred ca am prins mai multi pesti mari la cele doua lansete de langa patul de nada, decat la cele din mijlocul lui, de unde se poate deduce ca pestii care se inghesuie la mancare sunt pestii mai mici. Oricum, importanta unui pat de nada consistent e indiscutabila.
In partidele scurte, conteaza sa arunci nada in drumul crapului. Lucrul asta nu e intotdeauna posibil, dar mai bine sa cauti pestele, decat sa astepti sa te gaseasca el. Crapii au obiceiuri si locurile unde prefera sa stea sunt cam aceleasi pretutindeni. Ragaliile, rarisul, pragurile sau marginea unei albii sunt locuri in care pestii se simt in siguranta sau de-a lungul carora le place sa umble. Cand ai timp suficient, poti aduce pestele pe o zona nadita. Cand nu ai, e logic sa nadesti in zonele unde stii ca sta. Pare o observatie elementara, insa tocmai asemenea observatii de bun-simt (dublate de ceva munca) asigura succesul in pescuitul la crap. Daca ai nade de calitate si stii sa le folosesti, nu ai cum sa nu obtii rezultate.
Traducere de Vlad Pavlovici





