Locuri fierbinti
Tim Paisley este o legenda a pescuitului la crap. Autor a mii de articole si a unor carti fundamentale, cu continut tehnic sau memorialistic, intre care cea mai cunoscuta ramane "Carp!" (2000). Fondator al revistei Carpworld, prima revista specializata in pescuitul la crap. Co-fondator al firmei Nutrabaits. Castigator a doua Cupe Mondiale. Palmares impresionant de capturi pe lacuri dificile ca Sarulesti, Cassien sau Rainbow.
LOCURI DE HRANIRE
Prima oara cand l-am vazut pescuind pe Rod Hutchinson, era pe lacul Lido. Isi aruncase lansetele spre o insula. In timp ce stateam de vorba, mi-a aratat un loc aflat la jumatatea distantei dintre insula si malul pe care eram. Mi-a spus ca locul acela era vizitat cu regularitate de crapi. Invariabil, cand ajungeau acolo, coborau pe fund - uneori ca sa ia o gustare, alteori doar se scufundau, dupa care isi faceau din nou aparitia la suprafata si plecau mai departe. Rod descria un loc natural de hranire, care uneori continea ceva de mancare, iar alteori, nu. Atunci, insa, n-am prins ideea.
Am citit articole scrise atat de Rod, cat si de Jack Hilton, despre obiceiurile de hranire ale crapilor din Redmire. Pestii aveau mici "camari" la care se duceau sistematic, ca sa verifice daca a mai aparut ceva de mancare. Uneori, camara era goala. Alteori, continea cate ceva, iar crapii luau o inghititura sau doua. Iar cateodata se intampla ca o astfel de camara sa ofere o masa pe cinste, care atragea un numar mare de crapi. Ideea pe care o subliniau Rod si Jack era ca, daca poti sa-ti plasezi momeala intr-un astfel de loc, pestele care da peste ea probabil ca nu va fi suspicios. Crapii se hranesc cu mai multa incredere intr-o zona in care sunt invatati sa mearga singuri dupa mancare, decat intr-una in care incerci sa-i ademenesti prin nadire.
Privind in urma, cred ca obstacolul in care ma poticneam era afirmatia lui Rod sau Jack ca locul fierbinte poate fi nu mai mare de jumatate de metru patrat. Aceasta munca de investigatie si aceasta opera de migala pescareasca erau elementele unei filosofii la care, pe vremea aceea, nu credeam ca pot sa aspir. Intre timp, am ajuns sa admit ca locurile fierbinti pot fi localizate atat de precis, iar multi dintre noi ne cheltuim cea mai mare parte a timpului pescuind exact in aceasta maniera. Cand abordam agataturi si structuri, montura trebuie sa fie plasata cu cea mai mare precizie, ca sa fim multumiti, iar in pescuitul pe ape libere pluta de marcaj indica locul exact (natural sau creat de pescar) in care aruncam nada.
Nicu
5 ianuarie 2018
Un articol care ar trebui citit ca o "rugaciune" inainte de a pleca la pescuit. Cad am citit prima data acest articol nu am dat atentia cuvenita la asa zisele locuri fierbinti. Iarna trecuta am recitit articolul si am bagat la cap unele detalii. Cum sa dezghetat balta unde imi fac majoritatea partidelor de pescuit am plecat cu o lanseta cu plumb si pluta de marcaj. Am inceput sa sondez balta de la un cap la altul timp de cateva zile , revenind pe anumite locuri care mi sau parut interesante. Cand am pescuit prima data am abordat fiecare loc cu cate o lanseta. Din 20+ locuri interesante la prima vedere am ramas doar cu 8 "puncte" (in aceste puncte nu arucam decat o singura lanseta) pina la sfarsitul sezonului 2017 prindeam la fiecare partida. Aceste puncte din pacate nu erau apropiate si trebuia sa ma mut pina gaseam pestele. Abia astept si anul acesta sa descopar alte "puncte" fierbinti pe balta. Nu uitati ca trebuie multa munca pe malul balti pentru a avea succes. Fire intinse!
valter
22 iunie 2014
Un articol pe care daca as putea,as vrea sa il memorez....dar cum nu excelez la acest capitol,ma voi rezuma doar in a-l citi de cat mai multe ori.





