Crapi greu de prins (1)
Etienne Gebel este un pescar german respectat. Tactician prin definitie, acorda mare atentie tuturor aspectelor pescuitului, de la localizare la monturi si nade. Ideile sale despre camuflajul monturii sunt cu totul originale. Posesor al unei galerii de trofee de toata frumusetea, de pe lacuri dintre cele mai grele. Expert in fotografie. Colaboreaza cu publicatii de crap din toata Europa. Este consultant Korda.
MONTURA CU VIERMUSI
Alt exemplu. Un prieten de-al meu urmarea sa prinda un anumit crap-oglinda cu o linie de solzi pe flancuri. A facut o multime de partide, a prins o multime de crapi, pe unii chiar si de doua ori, dar oglinda respectiva nu aparea.
A incercat sa schimbe vadurile, a incercat sa pescuiasca in afara zonei nadite. N-a contat. Cum lacul era mic si avea apa limpede, i-am spus sa se urce intr-un copac si sa incerce sa caute pestele, poate avea norocul sa-l vada hranindu-se si sa-si faca o idee despre preferintele lui.
A facut asta si, intr--adevar, l-a vazut si a constatat ca ii placea sa foreze in mal, intr-un anumit loc, aproape de marginea lacului si de un cordon de iarba. Era interesat numai de hrana naturala. In tot acest timp, fratii lui se hraneau cu pofta din boiliesurile aruncate la cateva sute de metri distanta, pe zona nadita.
Prietenul meu s-a gandit sa incerce si cu nada vie. A luat o lanseta de pluta, a pus trei viermusi si, chiar din prima zi, a prins pestele. Era un crap caruia nu-i placeau boiliesurile, nu le dadea atentie, ii placea doar hrana naturala de mici dimensiuni.
E un peste pe care l-as incadra fara dubii la categoria "Crap suspicios" (vezi profilurile crapilor din articolul urmator) si care, in plus, era si teritorial, fiind atasat de o anumita zona.
Traducere de Vlad Pavlovici





