MONTURI SI NADE

La capitolul monturi, incerc sa am o abordare diferita fata de alti pescari. Monturile la moda pentru pescuitul pe balastiere sunt cele scurte, rigide. Da, e indiscutabil ca sunt eficiente, dar daca toata lumea foloseste acelasi lucru, la un moment s-ar putea sa nu mai dea rezultate. Prefer sa lucrez cu un forfac ceva mai lung, de pana la 25cm. E diferit de ceea ce folosesc altii si trebuie avut in vedere ca nu toti crapii se hranesc cu gura lipita de substrat. Unii patruleaza la cativa centimentri deasupra substratului - crapii din categoria asta pot fi prinsi cu forfacuri mai lungi. Ca momeala, prefer un boilies critic echilibrat care anuleaza greutatea carligului. Boiliesurile critic echilibrate (wafters) se misca la fel ca boiliesurile date ca nada, lucru care poate sa conteze mai ales cand pestii se hranesc cu prudenta, cum se intampla pe structurile evidente, pe care toata lumea le stie si le exploateaza. Cred ca 90% dintre crapii pe care i-am prins la monturi puse pe fundul apei au venit la un boilies critic echilibrat de un fel sau altul. Acum am la mine diverse sortimente, iar cele din gama Krill si din gama Signature de la Sticky Baits sunt disponibile si in versiunea rotunda, spre deosebire de vechile Krill Wafters, care se gaseau doar in forma cilindrica (dumbell).

Ca si in cazul boiliesurilor de carlig, nada pe care o dau (cu spodul) este aproape intotdeauna aceeasi si e conceputa sa poata fi folosita pe orice substrat. Nada contine canepa, porumb dulce, pelete de bloodworm si boiliesuri Sticky Baits Krill intregi si sparte. Boiliesurile sparte sunt utile pentru ca se aseaza pe orice substrat. Daca vreau sa nadesc pe varful unui banc de pietris, nu trebuie sa-mi fac probleme sa se vor rostogoli si vor iesi in afara structurii. Daca pescuiesc pe o movila cu pante abrupte, atunci toate boiliesurile trebuie taiate pe jumatate, ca sa fii sigur ca nu se duc nicaieri. Combinatia de nade are un efect vizual puternic pe substrat, lucru care nu e intotdeauna necesar, dar asta-i situatia. E o combinatie cu care am prins peste pe orice apa si pe care crapilor le e foarte greu s-o ignore.

Un exemplu in sensul asta e Harwick. E un lac al carui substrat seamana cu un cofraj de oua. Cu cativa ani in urma, intr-o primavara, pescuiam pe o structura cu adancimea de 3,6m, inconjurata de adancimi de 8m. Era esential sa poti pune montura si nada pe structura si nadeam mai ales cu boiliesuri taiate pe jumatate. Am avut rezultate incredibile. Desi structura era cunoscuta si multi pescuiau pe ea, am avut un numar mare de trasaturi. Secretul era sa faci lucrurile altfel decat le faceau ceilalti pescari. Cu ocazia asta, am prins si cel mai mare crap din lac. In asemenea cazuri, daca am o structura pe care prind bine, pot sa pun pe ea toate trei lansetele. Sansele de a avea trasatura cresc, pentru ca ai trei monturi pe zona nadita. Datorita felului in care pescuiesc, cu firul tensionat si varful lansetelor usor ridicat, pestii pe care ii agat se ridica la suprafata de cele mai multe ori. Asta face ca pestele intepat sa se departeze de zona nadita si de restul crapilor care se hranesc, dar si de celelalte fire. Sunt multi pescari care se tem ca, daca isi pun monturile prea aproape una de alta, pestele pe care il inteapa le poate lua celelalte fire. Da, uneori se mai intampla si asta, dar daca esti atent si stii sa controlezi pestele, in general n-ai de ce sa-ti faci griji.

Traducere de Vlad Pavlovici