SAMBATA - CADOUL FURTUNII

Am ridicat crapul pe saltea si, de data asta, nu mai era niciun dubiu ca trecusem de pragul de 14kg. Pestele era cat salteaua. Nu mai simteam nici vantul, nici frigul. Acul cantarului s-a dus la 19kg. L-am cantarit din nou, pentru confirmare: 19kg. Un pachet de muschi neverosimil de lung, cu o armura de solzi intacta. Cel mai mare crap pe care il prinsesem pe Bazinul 8. Venit in plina furtuna, la o montura cu doua bile de 20mm. L-am pus intr-un sac de pastrare pana dimineata, ca sa-l putem filma si fotografia pe lumina.

Vineri dimineata, vantul inca nu scazuse sub 30km la ora, dar iesise soarele, cerul se limpezise, iar trofeul de 19kg ma eliberase de griji. Acum, pe timpul zilei, prioritatea mea era sa filmez si poate ca pestii mari nu se terminasera. Am pus toate lansetele pe boiliesuri de 20mm, care pe Bazinul 8 sunt echivalentului unui bob de porumb. Unii pescari sustin teoria ca pestii mari se prind mai bine la momeli mici. Niciodata nu mi s-a parut o idee convingatoare, dar aici boiliesurile mari prindeau peste mic, asa ca logica nu functiona. Pe firul lipsei de logica, de ce n-as prinde peste mare la boiliesuri mici? Sambata, vantul s-a oprit, temperatura s-a ridicat si vremea era ca de plaja, cu ape albastre si nori albi si decorativi. In contrast cu cele cinci zile de furtuna de pana atunci, se asternuse o liniste ireala.

Partida s-a incheiat cu un crap de 16kg in ultima noapte, prins - intamplator sau nu - pe aceeasi zona si tot la doua boiliesuri de 20mm. Inlocuisem carligele mari cu unele mici, ma plimbam cu monturile dintr-un loc in altul, nu aruncam mai mult de o mana de boiliesuri pe o montura. Ciortanii de doua cifre nu disparusera, pe Bazinul 8 lipsa vantului e o vreme de ciortan absoluta. Acesti ciortani supradimensionati sunt de fapt cei care dau principala nota de dificultate lacului, mai mult decat pescuitul la mare distanta sau decat agataturile invelite in scoici abrazive. Incepi prin a vedea in ei o atractie si ajungi sa vezi in ei un obstacol. Cumva, gasisem insa si pestele mare. Poate ca era meritul strategiei de nadire schimbate, poate ca tinea de noroc, poate ca tinea de rabdare si de convingerea ca lacul imi era dator dupa ce indurasem zile si nopti de frig, ploaie si vant. Poate ca pestii mari nu erau altceva decat cadoul furtunii.