A DOUA EXPERIENTA

Lac de baraj. Partida de patru zile. Calduri tropicale, temperaturi zilnice in jur de 40 de grade. Populatie de peste de toate felurile, de la ciortan la crap mare. Mult ten. Stam pe un vad cu o deschidere generoasa si structuri subacvatice diverse, incepand de la mal si continuand spre larg, cat vezi cu ochii... pe sonar.

Plecand de la premiza ca are balta peste si vom avea timp sa prindem si exemplare mai rasarite, balizam cateva locuri si nadim masiv, dar numai cu boilies. Fara bob de seminte, ca sa nu atragem ciortanul, si fara pelete (desi, daca as fi avut pelete mari de cambula, n-as fi ezitat sa le folosesc; dar n-aveam). Punem niste snowman-uri aparent mari 24+20mm. Nu trec nici doua ore si prindem un ten meschin. Urmeaza un ciortan. Si alt ten prapadit in urma lui. E limpede, au venit peste noi. Trecem pe doua boiliesuri de fund 24+24 si mai dam o portie zdravana de nada. Cel putin 10kg de bile aruncate in prima zi.

Asta nu rezolva problema. Dimpotriva, o accentueaza. La doua bile de fishmeal greu si condimentat, tenii intra mai ceva ca la spartura de cereale aditivata cu lapte de porumb. Bagam o bila de 30mm pe un carlig mare, cu fir de par de 3cm. Prindem un ten frumos de vreo 14kg. Ii adaug bilei de 30mm inca una de 24mm. Lungesc firul de par la 4cm. Scap un crap estimat la vreo 12-13kg si mai prind o caruta de teni, e drept ca sariti de 10kg bucata. Tenii ne duc la disperare. Cu cat le dam mai multa nada, cu atat ne fac viata mai grea, fara ca media lor de greutate sa creasca. Teoriile despre reticenta tenului fata de fishmeal sau fata de modul lui de hranire atipic nu fac aici nici doua parale. Tenul nu aspira, zice lumea, tenul musca! Se prinde cu fir de par scurt, momeala sa fie lipita de carlig si asa mai departe. Poate pe alte lacuri. Aici, tenii iau boiliesurile de la distanta, ca un aspirator, pe monturi cu fire de par incredibil de lungi. Tot tenul pe care nu l-am prins pe celalalt lac il prindem aici inzecit.