Boiliesul ca sursa de hrana
Tim Paisley este o legenda a pescuitului la crap. Autor a mii de articole si a unor carti fundamentale, cu continut tehnic sau memorialistic, intre care cea mai cunoscuta ramane "Carp!" (2000). Fondator al revistei Carpworld, prima revista specializata in pescuitul la crap. Co-fondator al firmei Nutrabaits. Castigator a doua Cupe Mondiale. Palmares impresionant de capturi pe lacuri dificile ca Sarulesti, Cassien sau Rainbow.
BOILIESURI CU REACTIE INTARZIATA
In situatia asta, din punctul meu de vedere, este esential ca planul de atac sa includa aspectul preocuparii. Nadirea cu nade mici iti permite sa reduci nivelul atractiei, de aceea peletele, canepa si boiliesurile mici sunt automat incluse in strategia mea de nadire pe ape indepartate.
Cea mai dificila forma de prenadire este cea in care incerci sa-ti impui boiliesul pe un lac pe care si alti pescari incearca acelasi lucru. Confuzia domneste. Crapii vor manca tot ceea ce li se arunca, mai ales daca nadirea se face in prohibitie. Cand prohibitia se termina, pestele se poarta ca si cum n-ar sti ca boiliesurile pe care i le-ai dat pana atunci reprezinta mancare! Daca cititi Quest for Carp, cartea lui Jack Hilton aparuta in 1972, veti vedea ca situatia e departe de a fi noua. Exista boiliesuri excelente care au fost abandonate in astfel de imprejurari pentru ca n-au dat rezultate suficient de rapide. Erau acceptate ca hrana, dar nu devenisera o sursa de hrana. A intelege si a recunoaste diferenta dintre aceste doua situatii este unul dintre cele mai dificile lucruri in pescuitul la crap.
Uneori, un boilies nou are nevoie de mult timp ca sa se impuna, mai ales daca este in competitie cu alte boiliesuri. Cu totii am trecut prin asta: sa dam cu superboiliesul nostru nou, conceput sa goleasca balta de peste, si sa nu vedem o trasatura in prima partida a sezonului, in timp ce in jurul nostru altii prindeau cu alte boiliesuri. In asemenea cazuri, boiliesurile care prind sunt boiliesurile cele mai atractive pe termen scurt sau boiliesurile cu care pestele e deja familiarizat sau boiliesuri vechi, despre care se credea ca au expirat, dar care mai pot avea scurte momente de productivitate, in special dupa ce presiunea pescarilor a fost redusa.
Experienta inseamna sa stii cand un boilies este suficient de bun ca sa dea rezultatele pe care le astepti de la el. Daca poti urmari crapii hranindu-se, in prohibitie, asta iti va da o idee. Cat de interesati sunt de boiliesul tau, mai ales la a doua, la a treia si la a patra nadire? Un boilies nutritiv bun va produce o reactie din ce in ce mai puternica. Un boilies de atractie poate produce exact reactia opusa.
O abordare sigura este sa folosesti retete verificate, care au avut succes pe mai multe lacuri. Intr-o campanie de prenadire, mai ales cand ai timp limitat, nu poti merge cu boiliesuri incerte. Dar daca stii ca boiliesul e bun, fie pentru ca ti-a fost recomandat, fie pentru ca ai constatat singur, atunci, pentru Dumnezeu, da-i timp sa-si faca treaba. Crapii sunt cunoscuti pentru comportamentul lor nevrotic si imprevizibil la inceputul sezonului. Ca boiliesul sa inceapa sa functioneze, trebuie sa ai o anumita incredere in posibilitatile lui.
CRISTIAN
17 iunie 2017
EXCELENT!!!!
Valter
21 februarie 2016
Si in cartea ''Memories of carp'',Tim conchide,in urma celor cateva partide facute la noi in tara pe lacul Raduta,ca boiliesul de calitate este intotdeauna recunoscut de catre crap,referindu-se la capturile capitale,desigur.





