Asediu de durata
Tim Paisley este o legenda a pescuitului la crap. Autor a mii de articole si a unor carti fundamentale, cu continut tehnic sau memorialistic, intre care cea mai cunoscuta ramane "Carp!" (2000). Fondator al revistei Carpworld, prima revista specializata in pescuitul la crap. Co-fondator al firmei Nutrabaits. Castigator a doua Cupe Mondiale. Palmares impresionant de capturi pe lacuri dificile ca Sarulesti, Cassien sau Rainbow.
STRATEGIA
Pestii s-au dovedit iesit din comun de necooperanti. Cand s-a facut miercuri si inca nu avusesem nici o trasatura, n-am putut intelege ce se petrecea, asa ca am schimbat tactica si am inceput sa evit acel loc. Mary a venit vineri, conform programului, si am pescuit pana duminica. In weekend, uitasem deja de zona nadita cu spartura de boilies. Duminica dimineata, de cum s-a luminat, era o activitate neobisnuita intr-un anumit loc - si mi-a luat o jumatate de ora sa-mi dau seama ca era locul pe care il nadisem la inceputul saptamanii. Am mutat doua lansete acolo si am prins doi crapi intr-o jumatate de ora, inainte ca hranirea sa inceteze. Un loc care nu produsese nimic sase zile si dintr-o data devenise centrul atentiei. Care era explicatia?
Ei bine, probabil ca pestele incepuse sa se hraneasca in zona inca din zilele precedente, insa de atunci am constatat ca exista deseori un decalaj intre momentul in care nadesti si momentul in care pestele capata incredere si incepe sa manance bine. Cred ca, in acel caz, crapii ajunsesera sa se bata pe nada. In weekend, imputinandu-se, nada devenise o sursa de hrana care dispare. Fie ca nadisem prea mult la inceput, fie ca gresisem nadind in plus dupa aceea - sau poate ca pestele se hranise fara convingere la inceputul saptamanii, dar cu furie spre sfarsitul ei. Am ajuns sa stiu ca acest start intarziat (sau crestere in intensitate a hranirii), pe o zona nadita, se intampla suficient de des pentru a fi previzibil.
Pescarul sta intr-un vad si asteapta ca pestele sa inceapa sa manance cu incredere. Pentru a avea eu insumi incredere ca tactica va da rezultate, ma gandesc in felul urmator: la inceput, patul de nada invita la suspiciune. Apoi, devine treptat o zona naturala de hranire. Pestele este interesat de aceasta zona. Cand vin mai multi pesti la masa, poata aparea concurenta. Iar daca ajung sa se bata pe hrana, devin vulnerabili si pot fi prinsi. Nadirea corecta poate duce la o anumita frustare a pestilor care se hranesc, ceea ce trebuie sa se fi intamplat pe Birch Grove, in acel caz. Am incetat sa nadesc, iar sursa de hrana a inceput sa dispara, pana cand n-a mai ramas aproape nimic. In partidele lungi, este important sa intelegi semnificatia acestui start intarziat, ca semn al hranirii intense. Tactica adoptata la inceputul unei partide de o saptamana poate fi foarte diferita de cea adoptata la inceputul unei partide de trei zile. La partida lunga, ma intereseaza sa nadesc constant. La cea scurta, portia de nada va fi redusa.





