LUNI, 1 APRILIE

Prima noapte a fost calma si lipsita de evenimente. Rob a prins un crap mic, Madalin si cu mine am prins doi carasi mari. Pusesem o montura Blow-Back cu un carlig Long Shank la toate lansetele, montura mea preferata pentru Varlaam. Banker Rig, spun englezii. Banker Rig pe naiba! Dar nu era vina monturii, pestele nu se hranea.  Dimineata, lacul era oglinda, fara urma de vant. Parea ca urmeaza o zi de plaja. Cristi Bunda, cameramanul filmelor mele, si-a facut aparitia de la prima ora, dar Rob era obosit si a dormit pana pe la 9. Cand s-a trezit, m-am oferit sa-i fac o cafea. Bei cafea? Absolut. Am facut doua cafele identice, cu o lingurita de miere in loc de zahar, si i-am oferit una lui Rob. De ce are gustul asta? a intrebat Rob. Ai pus cumva miere? Da. Interesant. Si-a baut cafeaua pana la capat, dar ceva nu parea in ordine. Madalin m-a lamurit: Rob prefera cafeaua neindulcita. Ca sa vezi! Repetasem intamplarea de la Sarulesti, atat ca schimbasem rolurile. Cristi a pregatit echipamentul de filmare si Rob ne-a spus ce ar vrea sa filmam. In timpul micii noastre sedinte, a venit si prima trasatura a zilei la una dintre lansetele lui. Un crap destul de mic, sub 10kg, pe care Rob l-a filmat fara sa ezite. Pe lac, vedeam ici si colo sarituri de peste, la distante mari, pe zone la care n-aveam acces. Rob era atent la fiecare miscare si m-a intrebat de cateva ori daca am vazut pe unde circula pestele. Nu vazusem. Nici nu speram sa vad. Speram sa inceapa vantul si sa bata spre noi cat mai tare si atunci stiam pe unde avea sa circule. Prognoza meteo indica o zi cu vant sustinut dinspre est. Se pornise o briza slaba, care n-avea deocamdata niciun efect. Voiam un vant puternic, de 20-30km la ora, cand valurile au creste albe. Rob a observat ca ambele trasaturi de pana atunci venisera la aceeasi lanseta, la care avea un snowman cu boilies The Source de 15mm si un pop-up Hit N Run roz de 12mm. Lanseta era plantata in mijlocul lacului, pe un loc tare pe care il cunosteam bine. Facea parte din "drumul" de legatura dintre doua insule mici. Fusese un drum pe care circulau utilajele in timpul exploatarii. Cand exploatarea se terminase, proprietarul lacului decupase trei insule la cererea noastra - ca niste balize naturale, care formau structuri pentru peste. Pe linia dintre ele, erau mici locuri tari, tapetate cu pietris. Rob verificase locul, i se paruse bun, pusese pe el o baliza flexibila, iar pana acum era singurul loc care producea.

Vantul crescuse in intensitate si cerul incepea sa se innoreze. Tendinta de schimbare a vremii era clara. Pescarii din stanga noastra se pregateau sa plece si isi scosesera lansetele din apa. Zona se eliberase. La pranz, cand vantul batea deja de cateva ore spre noi si era din ce in ce mai puternic, lanseta pusa de Rob pe locul "fierbinte" a inceput sa dea rezultate. Au aparut crapii de 12-13kg, apoi cei de 15-16kg. Rob a mai adus o lanseta pe acelasi loc, cu aceeasi nada si aceeasi montura. Distanta dintre monturi era in jur de 2m. Teoria spune sa nu pui doua monturi pe acelasi loc, dar pestele nu citise teoria si tragea la fel de bine la ambele lansete. Ritmul partidei s-a intensificat, la fel si ritmul filmarii. Dril dupa dril, sincron dupa sincron. "Sincron" e termenul tehnic pentru secventele in care prezentatorul filmului vorbeste in fata camerei, iar imaginea e inregistrata in acelasi timp (sincronizata) cu sunetul. Rob facea drilul in timp ce prezenta la camera modul de lucru sau montura sau nada, scotea pestele, il elibera, lega o montura noua, urca in barca, planta lanseta, se intorcea la mal si o lua de la capat. Cristi filma non-stop. Madalin si cu mine am renuntat la pescuit si am format o echipa de asistenti pentru Rob, incercand sa rezolvam lucrurile mici, ca sa castigam timp - leaga barca de mal, monteaza minciogul, pune salteaua, baga pestele in sling, fotografiaza drilul, schimba bateria la barca, fa cafeaua (cu lapte, dar neindulcita!) si multe altele. Parea un fel de concurs pe care Rob il avea cu pestele, atat de repede se desfasura totul. Dupa-amiaza, ne-am adus aminte ca nimeni nu mancase nimic toata ziua, asa ca am comandat cate ceva de la unul din restaurantele care fac livrari pe Varlaam, dupa care ne-am intors la lucru. Avea sa ramana singura masa a zilei, dar nu conta. Un lucru care ne motiva era ca vantul, care de obicei scade spre seara si se opreste, urma sa creasca pe timpul noptii. Daca Rob avea energie sa duca ritmul, trasaturile puteau continua toata noaptea. Intrebarea era daca noi mai aveam energie sa tinem ritmul cu Rob.

Inainte sa se intunece, Rob a avut o trasatura pe locul fierbinte si pestele s-a dus spre stanga si firul a crosetat de cateva ori alta lanseta. In ciuda incercarii noastre de a descurca lansetele de pe mal, firele au ramas incurcate si Rob a luat lanseta si minciogul, s-a urcat in barca si a plecat sa incerce sa scoata pestele. Cristi a instalat camera pe care era montat un teleobiectiv, cu care putea filma la distanta, si am urmarit scena in paralel - departe, pe lac, si aproape, pe monitorul camerei. Pestele nu parea mic si era greu sa ajungi la el, fiindca vantul batea puternic spre mal si indeparta barca de peste. Rob trebuia sa navigheze cu motorul printre firele celor doua lansete, iar plumbul lansetei crosetate se blocase cumva intr-un prag. Tot acest spectacol a durat minute bune. Treptat, Rob a reusit sa se apropie metru cu metru si, in final, a incadrat pestele cu minciogul si l-a scos. L-a adus la mal, l-a pus pe saltea si l-a cantarit. 19,7kg. Era captura pe care o asteptase. Rob nu s-a oprit, insa, nici acum. A legat imediat alta montura si caruselul pescuitului a mers mai departe, in noapte, cu trasaturi filmate la lumina mai multor lanterne. Spre miezul noptii, Cristi, Madalin si cu mine ne-am dus sa furam cateva ore de somn si l-am lasat pe Rob facandu-si cafele si legand monturi.