MODURI DE HRANIRE

In multe privinte, crapii sunt la fel ca oamenii. Sunt de toate formele si marimile, cu tot felul de caractere, gusturi si obiceiuri de hranire. Asta inseamna ca nu exista nicio montura magica la care sa-i poti prinde pe toti, la fel cum nu exista nicio nada miraculoasa pe care toti s-o considere irezistibila. Si e foarte bine ca nu exista! Daca ar exista, ganditi-va cat de plicticoasa si de monotona ar deveni frumoasa arta a pescuitului.

Felul in care se hraneste un crap e determinat de o multime de factori, printre care natura substratului, ca si cantitatea, tipul si concentrarea de nada pe care i-o oferim - fara a mai lua in considerare diverse alte variabile, asupra carora nu avem control (avem control asupra nadei si strategiei de nadire, asta e cert). Oricine are ocazia sa urmareasca felul in care crapii mananca nada pe care le-o dai va intelege de ce unii sunt mult mai greu de prins decat altii. Felul in care se hranesc unii crapi ii face sa nu puna gura pe montura decat cu mare greutate, decat daca se hotarasc sa renunte brusc la prudenta, se apuca sa se indoape cu nada si fac o greseala care nu le sta in fire.

Unii dintre crapii cei mai greu de prins nu sunt greu de prins fiindca ar fi mai destepti decat altii. Cred ca, de cele mai multe ori, sunt greu de prins doar datorita felului in care se hranesc, datorita marimii si formei gurii si datorita unghiului pe care hrana il face cu substratul. Sa luam urmatorul exemplu: doi dintre cei mai celebri crap din complexul Yateley (n.trad. Yateley este un complex de lacuri de la marginea Londrei, celebre pentru crapi mari, dar si pentru dificultate) botezati Jumbo si Arfur Tail, raman uneori neprinsi cu anii, avand amandoi aproximativ aceeasi forma a corpului si a gurii, lucru care le influenteaza modul de hranire. Amandoi se hranesc cu gura lipita de substrat. Imaginati-va cum e sa pui un pop-up in fata unui asemenea peste! N-as face asta sub nicio forma...